Florin Cheran: De pe gazonul gloriei, în Panteonul Râmnicului

Şedinţa Consiliului Local din 29 aprilie 2026 a început sub semnul emoţiei. Primarul Mircia Gutău i-a înmânat oficial lui Florin Cheran titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea. Distincţia, aprobată încă din 2025, vine ca o răsplată firească pentru o carieră pusă în slujba sportului românesc. Edilul i-a mulţumit fostului mare fotbalist în numele întregii comunităţi, subliniind mândria localnicilor de a-l avea drept model de reuşită.

Bucureştean prin naştere, vâlcean prin destin

Deşi multe surse îl dau ca fiind născut la Râmnicu Vâlcea, Florin Cheran a ţinut să clarifice acest aspect în discursul său: s-a născut la Bucureşti, pe 5 aprilie 1947. Totuşi, sufletul său aparţine Râmnicului, oraşul unde a făcut primii paşi la grădiniţă, a urmat şcoala şi a trăit fiorii adolescenţei. Este locul care l-a format şi pe care îl numeşte, cu mare onoare, „acasă”.

Un „polisportiv” de excepţie: De la atletism la celebra „rotativă”

Florin Cheran nu a fost doar un fotbalist talentat, ci un sportiv complet. Dotat cu o detentă şi o viteză ieşite din comun, a început fotbalul în clasa a 6-a, la Liceul cu Program Sportiv „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, unul dintre cele patru nou înfiinţate în anul 1958 (Bucureşti, Timişoara, Braşov). Ulterior, a cochetat cu succes cu atletismul (săritură în înălţime, în liceu şi la Dinamo Bucureşti, decatlon), ba chiar cu ciclismul.

Îşi aminteşte cu nostalgie de un titlu de campion naţional la juniori la săritura în înălţime, licean fiind, când a fost premiat de legendara săritoare Iolanda Balaş.

Puţini ştiu însă că Florin Cheran a fost şi un voleibalist de elită, prietenii săi amintindu-ne că el este cel care a inventat faimoasa execuţie numită „rotativa”, cu care evita/străpungea blocajele adversarilor spre uimirea colegilor şi a asistenţei.

Gloria în tricoul alb-roşu şi marea performanţă

Există destine care se contopesc până la identificare cu spiritul unui singur club, iar numele lui Florin Cheran este scris cu litere de aur în cronica sentimentală a Şoselei Ştefan cel Mare. Cariera sa, legată ombilical de Dinamo Bucureşti, reprezintă o epopee a devotamentului: un sfert de veac în care „fundaşul de fier” a clădit, meci cu meci, un palmares de invidiat. Ca jucător, Cheran a dictat ritmul în flancul drept al apărării, trecându-şi în cont patru titluri de campion şi trei Cupe ale României.

Ulterior, din postura de antrenor secund, şi-a continuat idila cu succesul, contribuind la vitrina clubului cu alte trei trofee de campion naţional.

Cifrele sale vorbesc despre o constanţă monumentală: 326 de prezenţe în prima ligă şi 23 de bătălii purtate sub stindardul cupelor europene.

În panteonul all-time al fotbaliştilor care au îmbrăcat tricoul alb-roşu, acesta ocupă un onorant loc 5, confirmându-şi statutul de reper istoric.

Dincolo de graniţele clubului, Florin Cheran a fost un pilon al echipei naţionale, adunând 37 de selecţii. Momentul de zenit al carierei sale internaţionale rămâne, fără îndoială, seara magică de la Zagreb din 1977. Atunci, purtând pe braţ banderola de căpitan, a condus „tricolorii” spre o victorie istorică, scor 2-0 împotriva Iugoslaviei, demonstrând că sub dârzenia apărătorului neînduplecat bătea inima unui lider autentic.

Întoarcerea la origini şi finalul de carieră

După ani de succese în Capitală, Florin Cheran a revenit la Râmnicu Vâlcea, în anul 1980, pentru a juca la Chimia, ajutând echipa să obţină o clasare onorantă pe locul 8. S-a retras definitiv de pe gazon în 1986, într-un meci dintre Dinamo şi FC Bihor, când a intrat pe teren la vârsta de 39 de ani, fiind în acel moment şi antrenor secund.

Secretul poreclei „Vava”

Deşi mulţi credeau că porecla vine de la celebrul atacant brazilian, adevărul este mult mai personal. Fiind frate după mamă cu compozitorul Vasile Vasilache jr., „Vava” a rezultat din combinarea începuturilor numelor celor doi fraţi. Porecla a fost „oficializată” pe teren de colegul său pe extrema dreaptă, Ion Pîrcălab, supranumit „săgeata Carpaţilor”, care a început să-l strige aşa la antrenamente, înlocuind vechiul apelativ, „Chenţu”.

Tranziţia spre banca tehnică: Loialitate şi continuitate

Retragerea din activitatea de jucător în vara anului 1986 nu a reprezentat un punct final, ci o metamorfoză firească către o carieră de tehnician marcată de discreţie şi competenţă. Florin Cheran a rămas fidel culorilor alb-roşii, servind clubul Dinamo Bucureşti timp de 15 ani din postura de antrenor secund, perioadă în care a fost martorul şi artizanul multor succese interne şi internaţionale.

În umbra marelui Lucescu: Arhitect al generaţiilor de aur

Un capitol definitoriu al acestei etape a fost colaborarea de şase ani cu legendarul Mircea Lucescu, perioadă în care Cheran a fost „mâna dreaptă” a acestuia, contribuind la şlefuirea uneia dintre cele mai strălucite generaţii din istoria „câinilor roşii”.

Recunoaşterea la nivel naţional: Expertiză sub tricolor

Expertiza sa tactică a fost recunoscută şi la nivelul primei reprezentative, fiind cooptat în staff-ul tehnic al naţionalei României sub comanda unor selecţioneri precum Ladislau Bölöni şi Gheorghe Hagi, după ce anterior colaborase şi cu reprezentativa U21.

Confirmarea ca lider: Succesul de pe prima scenă

Succesele sale nu s-au limitat doar la rolul de secund; ca antrenor principal, a reuşit performanţa notabilă de a promova echipa Victoria Bucureşti în Divizia A în sezonul 1984-1985, demonstrând calităţi de lider şi viziune strategică.

Păzitorul valorilor: Respect pentru trecutul dinamovist

Astăzi, devotamentul său pentru clubul care l-a consacrat continuă într-o formă nobilă: Florin Cheran conduce cu mândrie Asociaţia Old-Boys Dinamo, transformând-o într-un spaţiu al recunoştinţei unde valorile trecutului sunt păstrate vii pentru generaţiile viitoare de suporteri.

Familia: Un mix între sport, literatură şi rezistenţă

Dincolo de stadion, viaţa lui Florin Cheran a fost marcată de întâlnirea cu Sânziana Pop, scriitoarea care a fondat revista „Formula AS”. Cei doi s-au cunoscut la Mogoşoaia, într-un mediu intelectual efervescent, avându-i ca vecini pe Marin Preda, Mircea Dinescu, Mircea Micu, Fănuş Neagu şi Ion Băieşu. Fiul lor, Andrei, continuă astăzi munca editorială a mamei sale. Familia a reprezentat pentru Florin Cheran un echilibru perfect între rigoarea sportului şi profunzimea culturii.

Umbrele trecutului: Priviri peste gardul închisorii

Viaţa nu a fost mereu lipsită de griji. Florin Cheran a purtat în suflet drama tatălui său, născut la Jiblea, victimă a unei uri de neînţeles, o nedreptate uriaşă care a dus la arestarea sa. Fostul fotbalist şi-a amintit cu durere cum, copil fiind, urca pe Dealul Petrişor doar pentru a prinde o fărâmă din chipul tatălui său, aflat în curtea închisorii din Râmnicu Vâlcea care funcţiona atunci vizavi de Colegiul Economic.

O reverenţă în faţa unei legende vii

Şedinţa de consiliu s-a încheiat într-o atmosferă de respect profund. Consilierii locali s-au ridicat în picioare pentru a-l onora pe omul care a demonstrat că sportul şi caracterul frumos merg mână în mână. Florin Cheran rămâne nu doar un mare sportiv, ci şi un simbol al eleganţei, un „vâlcean” prin adopţie care a dus numele oraşului şi al ţării pe cele mai înalte culmi.

Un „meci” al amintirilor: Florin Cheran, onorat de prieteni şi de istorie

„Repriza a II-a” a evenimentului emoţionant petrecut miercuri, 20 aprilie 2026, s-a mutat de la sediul Primăriei în ambianţa caldă şi elegantă a Restaurantului OK. Departe de rigorile protocolului oficial, atmosfera s-a transformat rapid într-o regăsire plină de voie bună, unde prieteni apropiaţi şi foşti colegi de la Liceul cu Program Sportiv „Vasile Roaită” au lăsat timpul deoparte pentru a depăna amintiri ce au definit o epocă de aur a sportului vâlcean.

Mentorii de ieri, reperele de astăzi

La loc de cinste, în conversaţiile tuturor, au stat profesorii - adevărate călăuze care au şlefuit destine. Cu un respect profund, a fost evocat Laurenţiu Stilea, „părintele voleiului vâlcean”, sub a cărui baghetă liceul devenea campion naţional în 1964. Nu a fost uitat nici Gheorghe Negoiţă, directorul vizionar care a modernizat baza materială în anii '60, asistat de echipa de conducere formată din Valeria Săndulescu şi Iulian Iovan. Totodată, recunoştinţa s-a îndreptat către Grigore Lăzărescu, cel care a luptat pentru condiţii mai bune de studiu, şi către Vasile Roman, un pilon al prestigiului academic încă din 1956.

Nostalgii şi zâmbete în jurul mesei

Momentele de haz nu au lipsit, întreţinute de poveştile savuroase ale invitaţilor. Prof. Mihai Moldoveanu, cel care a depus toate eforturile pentru ca Florin Cheran să primească titlul de Cetăţean de Onoare, a fost secondat de: prof. dr. Mihai Dorel Constantinescu, prof. Angela Dumitrescu, economistul Nicu Stănculescu, inginerul agronom Oane Gheorghe şi ing. Tiberiu Popescu, al doilea trăgător al echipei de volei a Liceului cu Program Sportiv „Vasile Roaită” Râmnicu Vâlcea.

S-a râs copios la povestirile Eugeniei Dumitrescu-Cot, colegă de clasă cu Florin Cheran, profesoară de educaţie şi sport la Dăeşti, astăzi pensionară. Hazul a fost general când a amintit asistenţei de intervenţiile dânsei în calitate de şefă de clasă pentru a-i „îmbuna” pe profesori să amâne lucrările scrise când spiritul sportiv bătea cheful de învăţat. S-au rememorat victorii glorioase, dar şi momente de cumpănă, cum a fost ratarea neaşteptată a titlului de către echipa de volei fete, într-un an în care toată lumea le vedea deja campioane.

Destine sub lupa fotbalului: Cazul Mitică Teleşpan

Nicu Stănculescu a adus în prim-plan o scenă de colecţie din culisele fotbalului vâlcean. Acesta a povestit cum controversatul Mitică Dragomir, pe atunci preşedinte la Chimia Râmnicu Vâlcea, îi trasa directive antrenorului Dumitru Anescu: „Copilul ăsta va juca fundaş!”. „Copilul” era chiar Mitică Teleşpan, prezent şi el la eveniment, care a debutat ca fundaş în locul lui Ion Crăciunescu, pentru ca ulterior, datorită vitezei sale, să fie transformat într-o extremă dreaptă de temut.

Comori literare pentru viitorul urbei

Un moment de o încărcătură culturală aparte a fost cel în care prof. Cătălin Sîiulescu, directorul Clubului Copiilor, i-a mulţumit sărbătoritului pentru un dar de o valoare inestimabilă.

Florin Cheran a oferit instituţiei documente rare: scrisori cu autograf ale lui Ion Luca Caragiale şi Panait Istrati, un text al lui Tudor Arghezi despre Regina Maria şi 3 fotografii ale Reginei, o vedere adresată lui Nicolae Iorga, cel mai prolific istoric şi cărturar al României, fiind recunoscut la nivel mondial ca un veritabil „Voltaire” al culturii române.
A mai donat o fotografii ale: criticului George Călinescu, cu un grup de prieteni, a lui Panait Istrati, cu autograf, un toc din piele cu o carte de vizită aparţinând lui Nicolae Titulescu, cel mai proeminent diplomat român al perioadei interbelice, recunoscut pe plan mondial ca un strateg al păcii şi al securităţii colective.

Totodată, a dăruit ilustrate de epocă din Bucureşti şi Paris.

Prietenia mai presus de Glorie: „Florine, te ajut cu ceva?”

Relaţia specială dintre Florin Cheran şi Constantin Nicolaescu, cunoscut tuturor sub numele de „Costel Grasu”, a fost un alt punct sensibil al serii. Florin Cheran a vorbit cu generozitate despre omul care l-a găzduit mereu cu braţele deschise la Râmnic. Chiar şi la finalul acestei seri festive, gestul reflex al lui Costel a rezumat esenţa prieteniei lor: „Florine, te ajut cu ceva?”.

Un semnal de alarmă pentru noile generaţii

În mijlocul bucuriei, Florin Cheran, un fin observator al fenomenului sportiv, a lansat şi un avertisment amar: „Astăzi, lipsa modelelor pentru tineri este o realitate tristă şi mai tragic este faptul că nimeni nu întreprinde nimic pentru ieşirea din această situaţie!”. Cuvintele sale au fost recepţionate cu maximă atenţie de mai tinerii săi prieteni - Alina Gabriela Enescu, Roxana Moldoveanu, Adrian Comănescu, absolvenţii de învăţământ superior cu profil sportiv, şi Horia Mateescu - care au privit cu admiraţie la omul care a reuşit să îmbine talentul cu munca titanică.

Gânduri spre stele şi un ultim omagiu

Spre finalul acestei întâlniri memorabile, privirile s-au ridicat simbolic către cer, iar gândurile s-au îndreptat către stele. Cu o emoţie tremurată în voce, Florin Cheran i-a evocat pe bunii săi prieteni din anii liceului, oameni care au lăsat urme adânci în sufletele celor care i-au cunoscut: profesorii de educaţie fizică Dan Ceauşescu, baschetbalist, şi Dumitru „Ţucu” Motrescu, fotbalist, dar şi pe economistul Lucian Pavel, fostul meu coleg de redacţie la gazeta „Orizont”.

O reverenţă în faţa Omului Cetăţii

Îţi mulţumim, Florin Cheran, pentru onoarea imensă pe care ne-ai dăruit-o prin simpla ta prezenţă şi prin nobleţea amintirilor împărtăşite! Respectul nostru se înclină în faţa ta. Eşti un om minunat, care a demonstrat că gloria sportivă se împleteşte perfect cu modestia şi caracterul. Meriţi cu prisosinţă preţuirea acestei comunităţi în care ai copilărit, ai crescut şi te-ai format, devenind, cu adevărat, un autentic OM AL CETĂŢII!