Muzeul de Artă „Casa Simian” a găzduit, joi, 12 martie 2026, un moment de o încărcătură simbolică aparte. Gheorghe Dican, vicepreşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din România şi o figură emblematică a culturii vâlcene, a marcat 36 de ani de activitate la Muzeul de Artă din cadrul Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” prin vernisarea expoziţiei de pictură intitulată, sugestiv, „Semne”.
Un vernisaj ca o confesiune
Departe de rigiditatea evenimentelor oficiale, vernisajul a fost unul informal şi cald. Artistul a ales să fie propriul ghid printre simeze, comunicându-şi gândurile direct, de la om la om. Titlul expoziţiei, „Semne”, nu este întâmplător: „În tot ce facem sunt semne, mai adânci sau mai puţin adânci”, a explicat pictorul. Deşi lucrările nu caută neapărat o unitate de limbaj, ele sunt legate printr-o putere narativă rară. Este o expoziţie care povesteşte despre viaţă, despre prietenie şi despre parcursul interior al creatorului.
„Nu am vrut să rup gura târgului”, a mărturisit Dican cu o modestie dezarmantă. „Am făcut-o pentru prieteni, pentru cei apropiaţi mie, sufleteşte şi artistic.” Gândurile sale de recunoştinţă s-au îndreptat către Alina Cristea, care l-a sprijinit în panotarea lucrărilor, dar şi către colegele sale de breaslă - Ingrid Matei, Gabriela Popescu şi Liliana Radu.
Rădăcini, mentori şi „Dealurile” copilăriei
Evocând anii de formare la Liceul de Artă din Piteşti, Gheorghe Dican a vorbit cu respect despre mentorul său, Sorin Ilfoveanu. Deşi a fost unul dintre elevii preferaţi ai maestrului, Dican a ales să-şi croiască propriul drum în pictura contemporană, fără a-i copia stilul.
Un moment emoţionant al prezentării a fost dedicat ciclului de lucrări „Dealuri”, pe care artistul a anunţat că îl va dona Muzeului de Artă. Inspirat de peisajul accidentat şi „bătăios” al dealurilor vâlcene, atât de diferite de moliciunea celor transilvănene, acest ciclu reprezintă o întoarcere la îndemnul unchiului său din copilărie: acela de a desena lumea de acasă.
Inovaţia ca necesitate: vitraliul de la „Antim Ivireanul”
Realizarea vitraliului pentru Biblioteca Judeţeană nu a fost doar un act artistic, ci un triumf al ingineriei creative. Gheorghe Dican a deprins arta vitraliului la Craiova, timp de un an. În atelierul de la Căzăneşti, alături de echipa de sticlarii a lui Eugen Zaharia, pictorul a adaptat şi creat tehnici inovatoare, pentru a obţine sticlă în culorile dorite pentru vitraliu. Această lucrare „colosală” rămâne un simbol al modului în care arta monumentală transformă spaţiul public, demonstrând că viziunea unui artist poate forţa limitele materialului pentru a lăsa o moştenire vizuală durabilă.
Rezilienţa instituţională: salvarea Filialelor UAP şi spiritul taberelor de creaţie
Dincolo de şevalet, eforturile lui Dican s-au concentrat pe infrastructura culturală. Revitalizarea filialelor Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din ţară şi organizarea constantă a taberelor de creaţie au funcţionat ca un sistem de menţinere a vieţii pentru comunităţile de artişti. Aceste tabere nu sunt doar locuri de lucru, ci nuclee de efervescenţă intelectuală unde dialogul între creatori generează patrimoniu şi menţine Vâlcea pe harta culturală a României.
Educaţia sub asediu: fragilitatea viitorului artistic
Semnalul de alarmă privind reducerea claselor de artă la Liceul „Victor Giuleanu” vizează o problemă structurală profundă. Restrângerea accesului tinerilor la educaţia vocaţională echivalează cu o amputare a viitorului cultural. Fără o bază solidă de formare, bazinul de talente se usucă, iar societatea riscă să piardă capacitatea de a mai produce sau înţelege frumosul, transformând cultura dintr-un drept fundamental într-un privilegiu tot mai greu accesibil.
Blocajul patrimonial: absenţa achiziţiilor de stat
O cultură vie are nevoie de circulaţia valorilor, însă lipsa unei legislaţii care să permită muzeelor locale achiziţia de opere contemporane creează un vid istoric. Artistul subliniază paradoxul actual: muzeele devin depozite de amintiri, în loc să fie colecţionari activi ai prezentului. Fără investiţii de stat în arta de azi, riscăm ca o întreagă generaţie de creatori să rămână nereprezentată în colecţiile publice, lăsând un gol imens pentru istoricii de mâine.
Datoria memoriei: recuperarea valorilor locale
Apelul la memorie făcut de Gheorghe Dican este un act de justiţie simbolică. Evocarea unor nume precum: Laurenţiu Ene, Sergiu Cureceanu, Maria Gaghel sau Doru Moţoc nu este doar o reverenţă nostalgică, ci o reancorare în identitatea culturală a Vâlcii. Artistul ne reaminteşte că nicio construcţie prezentă nu rezistă fără a recunoaşte „pilonii” care au clădit fundamentul, militând împotriva uitării care ameninţă să şteargă contribuţiile esenţiale ale înaintaşilor.
O invitaţie la frumos
Vernisajul a fost, în esenţă, o reuşită a spiritului. Într-o atmosferă distinsă, dar relaxată, curtea interioară a muzeului a vibrat de admiraţie şi prietenie. Expoziţia include şi lucrări ale unor copii cu care artistul a lucrat de-a lungul timpului, demonstrând dragostea sa necondiţionată pentru micii creatori.
Dacă aveţi nevoie de un moment de respiro şi de o întâlnire autentică cu arta, faceţi-vă timp pentru o vizită la Muzeul de Artă. „Semnele” lui Gheorghe Dican vă aşteaptă să le descifraţi.
Felicitări, Maestre!
