Mi s-a cerut recent să răspund la câteva întrebări pentru un interviu care apare astăzi în publicaţia Orizontul, editată de ziaristul şi scriitorul Silviu Popescu.
Îmi place să stau de vorbă cu ziariştii, am spus-o în repetate rânduri. Sunt persoane pline de viaţă, gata să te pună în încurcătură, solicitante, curioase de fel, în slujba publicului cititor, curios la rândul lui să afle noutăţi, în căutare de surse credibile şi respectabile de informaţii. Am fost întotdeauna deschis comunicării publice şi în cariera profesională pe care am parcurs-o în viaţa aceasta şi în aceea politică, pe care o urmez acum. Ca profesionist în ordine publică, am găsit la ziarişti disponibilitatea de a ajuta la munca de convingere a oamenilor pentru a-i determina să se situeze întotdeauna în limitele legilor în vigoare. O viaţă civilizată şi prosperă este aceea care se petrece în normele comunităţii căreia îi aparţinem. Ca parlamentar, am găsit la ziarişti un izvor de informaţii fără de care iniţiativele mele legislative nu şi-ar putea atinge obiectivul de a rezolva probleme cu care românii se confruntă în viaţa de zi cu zi. Întrebările care mi-au răscolit activitatea din ultimii ani în Parlamentul României scot la iveală principalele domenii cărora le-am dedicat o parte dintre iniţiativele legislative. Protecţia intereselor personale ale oamenilor - de la dreptul de a le compensa expunerea la poluare industrială, la dreptul de a-şi folosi lemnul din pădurile proprii - şi ale antreprenorilor - de la posibilitatea unor investiţii serioase în turismul montan, la înfiinţarea unor exploatări piscicole pe acumulări de ape folosite şi ca surse de apă potabilă. De la dreptul de a contesta o sancţiune rutieră la locul de domiciliu - nu la sute de kilometri de locul de domiciliu - şi până la dreptul de a trăi în spaţii protejate de lege prin punerea la distanţă a activităţii de dezmembrare a autovehiculelor, de exemplu.
Mi-a făcut o mare plăcere să stau de vorbă în cadrul acestui interviu şi despre munca de comunicare permanentă pe care o fac pe această pagină. Îmi place să relatez oamenilor ce se întâmplă în Parlamentul României. Acolo se modelează legi şi se fac legi noi care să ajute la modernizarea societăţii în care trăim. Acesta este produsul principal al forului legislativ în care ne-au trimis oamenii care ne-au votat. Pentru mine, activitatea de legiferare porneşte de la nevoile exprimate de vâlcenii cu care stau de vorbă zi de zi, de la subiectele identificate de ziarişti, cum spunem şi de la subiectele care au nevoie de o nouă reglementare, identificate de mine personal.
Aşa cum povestesc şi în interviul acordat, pe traseul iniţierilor legislative pe care le semnez, urmează o etapă de documentare şi de consultare a specialiştilor, una de redactare a textului şi a motivaţiei şi o alta, foarte sofisticată, de construcţie a unei susţineri fără de care nicio iniţiativă legislativă nu poate trece prin comisiile de avizare, de raport şi de votul final, din plen. Publicaţia Orizontul a vrut să ştie toate acestea. Înţeleg că numărul în care este reprodusă discuţia pe care am purtat-o apare astăzi şi îl recomand de pe acum şi pentru că rezumă foarte bine ceea ce aveam de spus despre activitatea mea de parlamentar (în imagine, Orizontul, la prima sa apariţie).
Deputat, Eugen Neaţa!
