Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Râmnicu Vâlcea a vibrat miercuri, 4 martie 2026 sub greutatea unor mărturisiri care depăşesc cadrul arid al codurilor juridice.

Avocatul şi publicistul Marian Nazat a poposit în faţa publicului vâlcean pentru a lansa un diptic al memoriei şi al lucidităţii: volumele „Spovedania unui avocat” şi „Am fost cândva procuror”, publicate în anul 2025 de Editura RAO.

Nu a fost doar o lansare de carte, ci un exerciţiu de chirurgie socială. Nazat, un condei ascuţit deopotrivă în instanţă şi în paginile de jurnal, a oferit asistenţei o perspectivă rară, „din interior”, asupra mecanismelor care pun în mişcare (sau blochează) justiţia română.

În „Am fost cândva procuror”, autorul recuperează nostalgia şi rigoarea unei epoci în care acuzarea era o profesie de credinţă, nu doar un instrument de putere.

Trecerea spre „Spovedania unui avocat” nu este însă o simplă schimbare de rol, ci o maturizare a spiritului critic. Aici, „spovedania” nu este o căinţă umilă, ci o denunţare a absurdului, a influenţelor politice şi a degradării fibrei morale a societăţii actuale.

Cu un stil jurnalistic incisiv, dar îmbrăcat într-o stilistică literară rafinată, Marian Nazat a transformat experienţa sa juridică într-o oglindă a României postdecembriste.

Autorul nu se fereşte de cuvinte grele, argumentându-şi fiecare concluzie cu precizia unui rechizitoriu şi pasiunea unui pledant care încă mai crede în forţa adevărului rostit.

Într-o epocă a zgomotului mediatic, evenimentul de la „Antim Ivireanul” a reamintit publicului vâlcean că justiţia are nevoie de memorie, iar societatea, de spirite capabile să-i disece eşecurile cu onestitate brutală.

Marian Nazat nu a venit la Vâlcea doar să-şi prezinte cărţile, ci să provoace o discuţie necesară despre cine am fost şi, mai ales, despre cine am devenit.