Solidaritatea, un principiu foarte valoros al forţei umane colective. Solidaritatea, construită în jurul unor mari valori şi al unor proiecte majore puse în slujba semenilor şi a civilizaţiei umane, în ansamblul ei, nu a unuia sau a altuia, cum se cam întâmplă pe la noi. Polonezii, de exemplu, au ridicat sub acest nume o asociere naţională cu care au pus la pământ comunismul lor. Noi, românii, facem apel la solidaritate şi ca la un principiu fundamental al unirii sub acelaşi stindard şi pentru cauze dintre cele mai diverse. Avem obiceiul să spunem că vom fi solidari unii cu alţii „la bine şi la greu”, deşi, de foarte multe ori cuvintele mai zboară şi sub forma de „la bine şi la rău”. „Vorba păcătosului adevăr grăieşte”, spuneau bătrânii noştri cu multă sinceritate cândva.
Zilele acestea am auzit, în mediul în care muncesc, din ce în ce mai des şi din ce în ce mai apăsat, cuvântul solidaritate. Am avut ocazia să mă gândesc mai atent la acest principiu, la înţelesul pe care li-l dăm şi, mai ales, la obiectivele în jurul cărora facem apel la solidaritatea celorlalţi. Ataşez în imaginile alăturate notiţele pe care mi le-am făcut reflectând la ceea ce poate fi solidaritatea în grupurile în care funcţionez ca parlamentar şi ca om politic, în primul rând. Solidaritatea nu este însă o etichetă pe care să o poţi lipi pe ceilalţi fără să verifici mai întâi dacă ideile şi acţiunile în jurul cărora se cere mai multă solidaritate coincid cu valorile, cu obiectivele şi cu promisiunile făcute celor care te-au ales să îi reprezinţi în politică şi în instituţiile în care acţionezi. În Parlamentul României, în cazul meu. Solidaritatea nu este pentru oricine şi nu este un titlu nobiliar, ci un comportament ce se naşte firesc din susţinerea unor valori şi din încrederea între oameni. Când valorile se schimbă şi încrederea se deteriorează, solidaritatea abia de mai pâlpâie în mod natural. Valorile comune şi încrederea sunt oxigenul care întreţin flacăra solidarităţii. O spun pentru toţi cei care se grăbesc să lipească eticheta desolidarizării pe cei mai valoroşi dintre membri grupului format tocmai pentru a apăra valori. Valori despre care nimeni nu mai vorbeşte atunci când principiul solidarităţii începe să fie de tipul „dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”, dacă vi-l mai amintiţi. Eu sunt dintotdeauna cel care sunt. Îmi plac oamenii şi îmi place să îi reprezint cât pot eu de bine, ca deputat ales de vâlceni pentru Parlamentul României. Fac legi şi modific reguli legislative în folosul oamenilor şi al societăţii româneşti, cât mai utile celor care trebuie să beneficieze de drepturile lor şi a celor îndrăzneţi, care dezvoltă activităţi economice de succes. M-am alăturat cu mult timp în urmă grupului social-democrat pentru a contribui la bunăstarea oamenilor şi la bucuria lor de a trăi într-un stat cât mai funcţional. Nu-mi pierd niciodată aceste obiective şi sunt solidar cu toţi cei care susţin prin fapte concrete realizarea lor. Nu pot fi însă alături de nimeni care nu-şi construieşte acţiunea socială pe valori utile sau dacă nu o face în mod deschis, transparent. Mulţumesc pentru solidaritatea voastră, a cititorilor de aici, a căror susţinere a contribuit cu adevărat la fiecare subiect al comunicării publice de până acum.
Solidaritatea, ce cuvânt minunat!

Deputat, Eugen Neaţa!