Concursul anual de poezie George Ţărnea şi-a invitat spectatorii la Casa de cultură din Băbeni. Un sfert din sală s-a umplut cu organizatori, elevi ai şcolii generale şi profesori ai liceului din localitate. Celelalte trei sferturi au rămas goale. Printre organizatori, angajaţi ai Inspectoratului şcolar şi ai pestetotprezentului Centru pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale, plus câţiva „corifei” (cuvântul este o noutate a tranziţiei în limbajul de promovare vâlcean) ai culturii şi literaturii locale. Personalităţi de cartier cu operă simpatică, fără căpătâi, care perpetuează mediocritatea artistică, în cel mai bun caz.

Într-o serie de interviuri cu câştigătorii concursurilor de poezie din România, publicată în urmă cu mai mulţi ani, ceea ce oripila cel mai tare pe competitori era prezenţa acestor antimodele culturale şi spectacolul grotesc al omagiilor revărsate asupra lor. Festivalurile artistice şi culturale cu iz naţionalist din trecut şi din prezent duc mai departe aceste relicve împrospătate, de la o generaţie la alta, cu exemplare de care este bine să-ţi fereşti copilul şi nepotul, dacă ai cum. La evenimentul despre care vorbesc, copiii şi adolescenţii au fost expuşi unui nivel de mediocritate culturală şi artistică puse sub semnul unui mare poet: George Ţărnea.

Mai clar, am mers să văd un concurs naţional de poezie şi m-am trezit în mijlocul unei adunări cu obiectiv incert. Spiciurile au început ritualic cu Tatăl nostru rostit în picioare, sub bagheta preotului local, şi au continuat, la fel de ritualic, cu superlative la adresa autorităţilor politice, didactice şi culturale. Uşor-uşor, a apărut ideea aniversării liceului local, numit cu numele lui George Ţărnea, în urmă cu câţiva ani. Fiecare inspector şcolar şi fiecare activist cultural a spus câte ceva, fără să reuşească să transmită nimic de interes pentru publicul chemat la un concurs de poezie, cum am spus. Cineva a citit cuvintele afişate pe un ecran mic-mic într-o scenă extrem de mare, despre instituţia şcolară cu trecut confuz şi număr de elevi rămas necunoscut. Proiecţia a continuat cu un montaj care l-a avut ca subiect pe George Ţărnea, dar nu ca poet şi ca talentat recitator, ci ca spiciuitor pe la chermeze culturale, aidoma cu cea de acum. Un George Ţărnea politicos, cum ni-l amintim, vorbind frumos şi curat limba română, dar spunând cuvintele pe care le aşteptau personajele culturale şi aşa-zis culturale ale momentelor de atunci.

Noi, cei care l-am cunoscut cu adevărat pe Geoge Ţărnea, nu ni-l putem aminti decât recitându-şi ca puţini alţii poeziile şi povestindu-şi ca nimeni altul aventurile şi păţaniile de bărbat veşnic tânăr, iubind, iubind, iubind. Ceea ce am văzut în selecţia cu pretenţie de film a fost un George Ţărnea decupat pentru a semănă cu culturnicii şi corifeii locului în care s-a născut. Ca să nu mai vorbesc despre prezentările poetului, făcute prin viu grai de câteva eleve ale liceului care îi poartă numele. Documentări incomplete ale vieţii poetului şi omiterea unor momente de viaţă care pot face deliciul oricărui biograf sau cercetător. Nimic despre filonul baladesc coborât dinspre Sibiu în primele volume semnate de George Ţărnea şi apoi de Felix Sima şi nimic despre călătoriile poetului de la un capăt la altul al pământurilor locuite de români. Am aflat la această adunare despre un George Ţărnea care nu a existat mai degrabă decât despre cel mai mare poet dintre cei care s-au născut aici, printre noi.

În fine, Concursul naţional de poezie a început şi s-a încheiat mai repede decât cele cinci minute care i s-au alocat. S-a citit în fugă o listă cu nume şi premii. Nume de pe la licee din ţară, am înţeles, absenţi cu desăvârşire de la eveniment şi ei şi poeziile lor. Un concurs de poezie la care nu se aude poezia participantă este o mizerie şi atât. Probabil, singurul subiect bugetat cu adevărat şi cu bani locali şi cu timpul meu şi al celor care am vrut să vedem cum mai merg lucrurile cu poezia tânără a momentului.

Mare păcăleală acest eveniment! Dar şi un mod de a lua în băşcălie numele şi opera unuia dintre cei 3-4 scriitori adevăraţi al căror loc de naştere este acest judeţ. Nu mă aştept la nicio formă de revoltă a celor care ar trebui să-l apere pe poet. Nu am auzit pe nimeni revoltat de caricatura expusă în parcul Mircea cel Bătrân, ca monument batjocoritor la adresa frumuseţii corporale a poetului în viaţă, aşa cum l-am cunoscut.

Jos labele de pe George Ţărnea! Acum.