Ion Iliescu s-a născut în 3 martie 1930, la Olteniţa. A fost personajul central al evenimentelor din 1989, ca preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale între 22 decembrie 1989 şi 1992. La primele alegeri generale de după revoluţie, a fost ales preşedinte al României pentru mandatul 1992-1996. A revenit în aceeaşi poziţie în perioada 2000-2004.
A absolvit cursurile Liceului Spiru Haret din Bucureşti în anul 1949 şi Institutul Politehnic Bucureşti, urmat de cursuri la Institutul Energetic al Universităţii din Moscova. În perioada comunistă, a fost preşedinte al Comitetului Asociaţiilor studenţeşti (1956-1957), şef de secţie al Comitetului central al Partidului Comunist Român (1965) şi prim-secretar al Comitetului central al Uniunii Tineretului Comunist. Ministru al tineretului în perioada 1967-1971. Anii de îndepărtare de centrul puterii comuniste îl găsesc pe Ion Iliescu în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului judeţean Timiş (1971-1974) şi preşedinte al Consiliului judeţean Iaşi (1974-1979). Preşedinte al Consiliului naţional al apelor - din 1979 până în 1984 - şi director al editurii Tehnice (1984-1989).
A fost membru fondator al Frontului Salvării Naţionale, al continuatorului FDSN, devenit Partidul Democraţiei Sociale din România şi, apoi, Partidul Social Democrat. Preşedinte al Partidul Social Democrat şi preşedinte de onoare al aceluiaşi partid între 2005 şi 2020. Senator în Parlamentul României, în perioadele 1996-2000 şi 2004-2008.
Cărţi publicate: Revoluţie şi reformă, ed. Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate, 1993; Revoluţie şi reformă, ed. Enciclopedică, 1994; Revoluţia trăită, ed. Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate, 1995; Momente de istorie, ed. Enciclopedică, 1995; Fragmente de viaţă şi istorie trăită, ed. Litera, 2011; Destinul unui om de stânga. Amintiri., Editura Litera, 2014.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, în 5 august 2025.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Eugen Neaţă, deputat PSD