Volumul Parfum de ambasador al lui Mircea Perpelea (om politic, ambasador, profesor universitar, economist) este sub zodia cărţilor foarte bine temperate! Şi căutate... Frumos căutate... Cu alegeri... Cu alegerile suavităţilor, pe teritoriul istoriei recente, mai mult accentuate decât cu normalitate...
De exemplu, aserţiunea lui Malraux că "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc" este repusă într-un context al corectitudinii şi inteligenţei de André Frossard, prilej de suavităţi pentru Mircea Perpelea. Aserţiunea lui André Frossard ar fi următoarea: El n-a spus «Secolul XXI va fi religios... sau spiritual...», ci «Secolul XXI va fi mistic sau nu va fi deloc», pe care noi îl luăm, într-un chip nu mai puţin bizar, în sens literal. Vrea să spună că acest secol XXI, dacă nu va reuşi să-şi regăsească elanul începuturilor inteligenţei pe pământ, va rămâne fără gândire – ceea ce, la Malraux, echivalează cu a nu fi deloc.
Notabilă este referinţa bibliografică şi nu numai...
Acum ar începe un profund eseizat seminar, fiindcă este un domeniu şi al politologiei, al diplomaţiei, pornind de la Karl Popper şi transfigurat în opera Societatea deschisă şi duşmanii săi... Mircea Perpelea rămâne cu seninătatea şi binefacerile fidelităţii... Cu jocul proaspăt al celui îndrăgostit de fericire, de iubire, în care crede cu ochii copilului, pe care le-a descoperit, ca noile personaje din citatul volum Dus şi întors... Se bucură de ele şi nu-şi imaginează că cineva i le-ar putea ascunde... Aşadar, să-l citim în suavităţile unui personaj care a văzut multe, a fost actant şi a construit, real şi simbolic, un ponton la marginea Oltului...
Scrie despre cum o carte este comparabilă, ca figură de stil, cu o cărămidă, despre tatăl lui şi atmosfera satului, aminteşte de Kurt Gödel, de Einstein şi scrisorile trimise fiicei, Lieserl... Despre timpul când a fost elev, despre dictatura comunistă, despre credinţă (aici preia un citat din Mircea Cărtărescu, unde ghilimelele sunt greşit aplicate... se extinde "întâmplarea" între paginile 30-32), despre fericire. Memorabilă este afirmaţia lui Einstein – şi nu numai a savantului – citată de Mircea Perpelea: existenţa, când nimic nu e miracol sau ca şi când totul este miracol...
Volumul cuprinde notaţii despre ceea ce înseamnă normă, normalitate... aminteşte muzica simfonică rusă, despre Puşkin, despre Bruckner, despre Mihai Viteazul, despre inginerie... despre doctorat, despre Bancoop, despre statistica diferitelor domenii, despre economia românească, despre Corneliu Mănescu, despre Iulian Mincu şi raţionalizarea alimentelor, despre plata datoriilor, despre 1968, despre Ilie din Alunu, despre Cătălin – inginer –, oameni serioşi, cu demnitate şi loialitate, despre transferul de putere, despre Casa lui Iorga, despre Popa Popas, superbe notaţii, citabile bibliografii...
Despre volum au scris, rotund şi poetic, Gheorghe Smeoreanu şi Mihai Antonescu.
