Opinii

 

Vaideenii din închipuirea mea

Vaideenii sunt mult mai mult decât tradiţii şi folclor. Sunt suma unor valori păstrate îndelung, cu severitate şi cu încrederea că, numai aşa, neamul plecat în pribegie poate rezista tentaţiilor şi agresiunii altor culturi. Vaideenii sunt lada de zestre a românilor de peste munţi, trimisă aici, peste Carpaţi, nu cu cântece şi port tradiţional, ci cu valori esenţial-umane cum sunt respectul faţă de munca făcută cum se cuvine, încrederea în cel din neamul tău, rezistenţa deplină la încercările vieţii şi ale naturii, demnitatea celui care creşte vertical şi curajul confruntării şi al izbânzii. Cu toţii ne mângâiem cu nostalgia satului românesc care apără şi impune valori morale, sprijinindu-l pe cel drept să prospere şi azvârlindu-l pe cel imoral pe drumul pierzaniei sau al îndreptării. Satul în care ne-am născut unii dintre noi nu mai este de mult timp aşa. Vaideenii, da.

Viaţa mi-a oferit câţiva prieteni născuţi şi educaţi la Vaideeni. De la ei şi de la părinţii lor ştiu că prietenia s-a născut la ţară. Nu veşnicia, cum spunea poetul, fără să precizeze la care veşnicie se referă. Prietenia, în cel mai adânc înţeles şi la cel mai înalt nivel al ei, s-a născut cu siguranţă la Vaideeni. Specialiştii în folclor ai vremurilor trecute s-au grăbit să înregistreze sunetul muzicii interpretate de oieri şi imaginea portului popular adus de peste munţi. Mai nimeni nu a pătruns dincolo de suprafaţă, la relaţiile vaideenilor cu oamenii din afara comunităţii lor şi cu oamenii deopotrivă cu ei. Un Dimitrie Gusti ar fi făcut-o, mă gândesc eu, dacă ar fi existat unul în perioada la care mă refer.

Ieri, la finalul unei zile festive petrecute la Vaideeni, un profesionist al dreptului românesc îmi vorbea despre anii de muncă fizică ai copilăriei şi ai adolescenţei petrecute la Vaideeni. De-a lungul timpului mi-au mai vorbit la fel regretatul Dumitru Crăciunescu, Irina, soţia lui, Anişoara, sora lui şi Adam, fratele lor mai mare şi atâţia alţii din neamurile Handolescu, Jinaru sau Dumitrescu. Celebrul Vartolomei Todeci, învăţător şi apoi profesor la Vaideeni, autor al celei mai cuprinzătoare monografii locale, la lansarea căreia am contribuit cândva. Lumina celui care vine pe lume la Vaideeni se însoţeşte întotdeauna cu un pachet de reguli morale şi sarcini de lucru extrem de clare. O gospodărie de ciobani înseamnă muncă, reguli şi mult respect pentru tot ceea ce este viu.

Vaideeni nu este satul idealizat de poeţi şi de folclorişti. Este un cod de viaţă adus din pribegie de ciobanii ardeleni şi păstrat până astăzi ca secret foarte greu de pătruns. În jurul acestui cod s-a construit una dintre cele mai valoroase comunităţi de români şi secretul construcţiei lor poate fi cheia pentru reuşitele viitoare ale poporului român.

(Duminică, 15 septembrie 2024, în biserica din centrul comunei a avut loc lansarea albumului „Dor de Vaideeni”, îngrijit de Iuliana Mateescu)

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...