Îl urmam pe Costel Sorici in calatoria lui prin lumea bucuriei... Daca toposul bucuriei este Barbatesti, acolo am copilarit si eu...
Inainte insa pun cateva ganduri, din bucuria existentei, in general, urmand expresivitatea afirmatiei, daca ti se da crucea sa o duci, sa o duci si, in particular, alergand dupa viata si moarte, negasind nici una, nici alta, daca nu gasim minunea stilului si tulburarea scriiturii... dupa ce ne desprindem sau nu de Stiinta literaturii a lui Mihail Dragomirescu si George Enescu si, mai ales, generatia lui Mircea Eliade, George Calinescu, Serban Cioculescu, cu seful lor de promotie, Gheorghe Bobei... Cel care i-a urmat in recluziunea devenirii...
Profesorul Gheorghe Bobei a avut destinul generatiei lui. Al fericirii. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Horia Vintilă: Exilul. Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Nicolae Steindhart. Recluziunea.. gustând din pustia laică, intr-o recluziune blanda a fericirii...
Aici, figurile de stil si scriitura existentelor aluneca spre patina veche a moralistului, de fapt, insa, in posesia adiaforicului, apoi, cu metafizica si, cantabil justitiar, credinta. Si, cum spune Cornel Moraru, despre accidentele istoriei...
Cartea "Zavoaia, Icoana copilariei mele" are farmec, farmec... Probabil, este o modalitate de lectura cu un autor fericit si un cititor fericit, de aici si de pretutindeni...
"Mama mea imi spunea mereu ca o viseaza pe Maica Domnului la noi in Salistea casei"...
''Ma lua mama -mare de mana sa aducem apa cu galeata...'', despre tanti Veta si oala ei de lapte,despre razatura de pe fundul caldarii, despre fantanile din Zavoaie, elogiul mamei, despre hali mari, despre bob, despre ghiocei, tontorosei, si Floarea Pastelui, despre familii cunoscute zonei,despre adunatul prunelor, despre banita si mersul la munte, nebucuria de a sti ce este un codru de malai, despre nea Costica Al lui Gaitoiu, care dadea primul pumn la Carciuma, decenii, pana l-a luat el pe primul, de la cel care a pus umarul, apoi, la caderea dictaturii, tranchilizat de metodele barbare ale scursurilor de si mai apoi, despre untura de urs, despre cum se transeaza un urs, despre gaini si nea Anton,cel cu rata, despre tanti Ghita, despre fularul lui nenea Suvaru (din rezistenta, rezistenta), a strigat sa-i dea un chilogram de gaz sa dea foc fularului rosu, l-au tratat cu insecticid intr-o camera,cand dadeam telefon acasa, el era paznic la primarie, nu erau telefoane atunci, el striga, au fost multi, ba, au fost multi, au venit cu doua gazuri, n-a mai putut nea Gica al lui Buila... despre magazinul satesc, pagini de tot hazul, in realitate mai mult tragice... Patrunsa, Pahomie, drumuri ale fericirii, ale bucuriei... O carte, asa cum spune autorul, "Icoana colilariei mele..."
