Parlamentul României lucrează şi în timpul vacanţelor parlamentare. Trebuie spus acest lucru pentru că el poate fi necesar celor care continuă să muncească şi pe timpul vacanţei parlamentare. Eu, de pildă, am ales să merg mai departe cu activităţile preliminare ale iniţiativei legislative pe care o voi depune la începutul următoarei sesiuni parlamentare.
După întrebarea adresată Agenţiei Naţionale Antidrog, am transmis săptămâna trecută o întrebare similară Ministerului Afacerilor Interne. Este nevoie de un punct de vedere al specialiştilor acestui minister în privinţa gradului înalt de periculozitate pentru sine şi pentru alte persoane pe care îl generează dependenţii de substanţe interzise, în mediul în care trăiesc. Conceptul de periculozitate nu este interpretat unitar în ţările din Uniunea Europeană. Mai mult, el a fost înlocuit recent cu nevoia de tratament (the need for treatment), ceea ce îndeamnă pe toată lumea la o mai concretă preocupare pentru o scădere a cererii pe piaţă a substanţelor interzise prin tratarea dependenţilor de consum.
Aşa cum spuneam şi în interpelarea adresată Agenţiei Naţionale Antidrog, în viaţa reală a familiilor care trăiesc zi de zi drama generată de consumul de droguri, imposibilitatea legală a părinţilor de a decide în numele copiilor lor adulţi nu face decât să sporească pericolul despre care vorbesc aici.
Propun modificarea articolului 22 din Legea 143/2000 în sensul introducerii posibilităţii internării nevoluntare a consumatorului dependent, devenit periculos pentru sine şi pentru ceilalţi.
Solicit Ministerului Afacerilor Interne să-mi transmită o situaţie clară referitoare la numărul consumatorilor de droguri periculoşi, împotriva cărora s-au luat măsuri legale până acum.
Este o întrebare sugerată de părinţii care m-au vizitat la biroul de parlamentar pentru a-mi cere să iniţiez o completare a legii care să le permită să decidă în numele copiilor lor adulţi, aflaţi într-un stadiu critic al dependenţei de substanţe interzise. Ei ştiu cel mai bine cât de urgentă este permisiunea de a putea decide internarea tinerilor în vederea unui tratament care să ajute la dezintoxicare. Şi, datorită comunicării permanente pe care o au cu alte familii aflate în acelaşi impas, ştiu şi amploarea fenomenului despre care vorbesc aici.
Eugen Neaţă, deputat PSD
