Un volum superb, cu parfum de epocă, dedicat Râmnicului este aproape de a vedea lumina tiparului.
Carte va fi una care să ilustreze cât mai în detaliu o istorie vizuală a transformărilor survenite în ultimele sute de ani în oraşul de la poalele Capelei.
„Casă de suflet”
Autorul volumului, anticarul Costel Crăciun, pare şi el un pic nedumerit de modul în care firele nevăzute, care l-au făcut să declare Râmnicu Vâlcea casa sa de suflet, s-au ţesut atât de bine încât l-au mânat pe acest drum al publicisticii.
„Nu ştiu dacă eu am adoptat Râmnicul sau oraşul m-a adoptat pe mine. A fost dragoste la prima vedere. Eram copil şi ne-am mutat din Petroşani în Râmnicu Vâlcea. Ţin minte că am rămas fermecat de zona centrală, cea veche, de până în sistematizare şi modernizare cu blocuri, şi de Parcul Zăvoi. Chiar şi acum, punctul meu preferat din oraş este Zăvoiul”, povesteşte anticarul devenit acum scriitor şi editor de carte.
Paralelele Râmnicului dintre trecut şi prezent
Demolarea zonei centrale din Râmnic a dus la pierderea unor imobile cu un aspect deosebit şi la reducerea zonei cu impact arhitectural neo-românesc, neoclasic care reuşea să definească vechiul oraş. Intervenţia cea mai importantă pentru salvarea unui edificiu impregnat istoric în memoria localnicilor, dar şi în cea a românilor, a fost translatarea Casei Memoriale Anton Pann pe o distanţă de aproximativ 40 de metri.
Cu un intro scriptic, în care Râmnicul este descris pe fondul transformărilor urbanistice din ultima sută de ani, volumul se doreşte a fi o bună ilustraţie a istoriei recente a oraşului, una dedicată mai ales ochiului cititorului.
700 de puncte din oraş, surprinse vizual în diverse perioade, vor crea paralelele dintre trecutul Râmnicului şi prezent. Arăta municipiul mai bine în trecut? Probabil că da, dar doar pe anumite zone (actuale cartiere –n.r.). Cu siguranţă, am pierdut mult în epoca anilor ’78-’80 din secolul trecut, atunci când zona centrală a oraşului a trecut printr-o transformare radicală şi concepută arhitectonic după un principiul al concentrării masive de populaţie.
„Volumul va cuprinse inclusiv instantanee inedite din perioada demolării centrului vechi din oraş. Dacă este să ducem acum un interes al vizitatorilor către bucăţile de Râmnic vechi moştenit de noi, ne putem îndrepta atenţia către strada Mihai Viteazu sau strada Gabriel Stoianovici.
Iarăşi, trebuie să recunoaşte meritul unor oameni, care fie din postură administrativă, fie din iniţiativă privată au salvat clădiri care păstrează o imagine clară a Râmnicului de altă dată. Aici putem vorbi de fosta clădire conac de la intersecţia bulevardului N. Bălcescu cu strada Plutonier V. Olănescu, clădire care se află în proprietate familiei Crăciunescu şi care este excelent îngrijită şi pusă în valoare. Iarăşi, avem actualul Club al Copiilor, un conac superb, salvat în mijlocul parcului Mircea cel Bătrân sau alte clădiri de patrimoniu răspândite prin oraş.
Da, dacă este să mă întrebi pe mine, cred că râmnicenii suferă la orice modificare arhitectonică care survine în timp. Populaţia de aici este ataşată de o anumită imagine a oraşului şi schimbările sunt acceptate greu. Pe de altă parte, pentru orice zonă urbană, modernizarea şi modificarea stilului arhitectural este inerentă”, mai spune Costel Crăciun.
Volumul său va fi unul intrigant, pe fondul unei dispute între conservatorişti şi modernişti, dar va expune atât cât dovezile foto permit, imagini diferite din istoria Râmnicului şi din societate, aşa cum a fost aceasta surprinsă în instantanee foto de-a lungul timpului.
Râmnicu Vâlcea nu a fost mereu un oraş cu o densitate a populaţiei foarte mare. Dacă în ultimele decenii, municipiul reprezentativ al Vâlcii a avut uşoare oscilaţii care au arătat o populaţie cu un număr apropiat de 100.000 de locuitori, acum 60 de ani, municipiul avea sub 25.000 de locuitori.
