Gramatica imaginarului atemporal, şi sintaxa marginalului, trecând prin epuizarea din formele existenţei, ca bipolaritate uneori, care transformă, prin experierea suferinţei livreşti, a travaliului intens, cu sensuri mute, sintagma de viată şi livresc, până la vecinătatea cu thanatosul, trecând prin metamorfoza din satul normal în satul global, al clubului genialilor, atât de diferiti, atât de conservatori, atât de reformatori...
Imaginea lui Mihai Eminescu poate fi, afirma Iulian Costache, “negociată” în funcţie de o epocă sau alta,de un lector sau altul, mai mult sau mai puţin inocent, mai mult sau mai puţin profesionist... Una cunoscută este aceea propusă de G. Călinescu, care, definind literatura, componentă a canonului cultural românesc, ca fiind "cea mai clară hartă a poporului romăn", afirma: "Eminescu în Bucovina, Haşdeu în Basarabia, Bolintineanu în Macedonia, Slavici la graniţa de vest, Coşbuc si Rebreanu în preajma Năsăudului, Maiorescu şi Coşbuc pe lângă Oltul ardelean sunt eternii păzitori ai solului vesnic". Imaginarul colectiv romanesc pozitioneaza doua nume, Mihai Eminescu-I.L.Caragiale, ca eroi ai culturii nationale, ba mai mult, ii desemnează drept actantii, care eroizează neamul românesc.
Marin Sorescu a scris un text, foarte cunoscut, Trebuiau să poarte un nume, poetul devenind simbol eponim, actant civilizator, "expresia integrală a sufletului romanesc" (Nicolae Iorga), “Omul deplin al culturii române" (Constantin Noica)... Excelentul poet Cristian Popescu(lucid şi cumva, altfel, stiintific interpretat de Gabriela Gheorghisor) va răspunde prin poemul de antologie a mentalului românesc: "Trebuiau să poarte un nume", despre Caragiale. Aş zice genial de hermeneutic resetat, I.L.Caragiale... Cuplul celor doi devine astfel ceea ce se poate numi, în teoriile comunicării, un brand... Un paşaport pentru schengen-ul cultural, un european... cu cetăţenie natională, de la Ipoteşti, un "european din Ipotesti", cum il citează Iulian Costache... un european, care cânta Himalaya, precum face cantabili plopii fără soţ, cum cerând respectarea legilor il premerge pe Dumitru Drăghicescu, cel care definea conceptele Uniunii Europene, pentru prima dată, care nu ştia ca exista Rimbaud, fiindcă era el,atemporal... Si, o structuralitate, care va planta rădăcinile unui om politic, însetat de cultură şi sacrificiu, bucuros de cât ne-a lovit destinul, Iuliu Maniu...
Tot un brand românesc, în clubul zeilor, consevatori şi de avangardă naţionali şi, asa, universali, există şi fiinţează, Constantin Brancusi, Petru Cretia, Constantin Noica, Alexandru Dragomir...
