Sărbătorile iernii, ale Crăciunului şi Anului Nou, sunt pentru mine, astăzi, un moment plin de nostalgie şi de drag legat de amintirile copilăriei petrecute în casa bunicilor mei din Nicolae Bălcescu şi pe Valea Topologului.

Îmi aduc aminte de sanie, de copiii care ne strângeam la săniuş... de pe pârtie, uneori, mai ajungeam şi în apele Topologului...!

Îmi aduc aminte de dimineţile în care mergeam alături de bunicul meu să verificăm dacă a mai fătat vreo oaie..., de alte dimineţi în care mă trezeam cu vreun ieduţ sau vreun miel vârâţi sub pătură, pentru că erau aduşi cât mai aproape de sobă, de firida ei şi bunicii, de obicei, puneau un pat lângă noi în care să se încălzească şi animalele noi născute.

Eram mai mulţi nepoţi şi cred că toţi păstrăm amintirea iernilor în acre îi ajutam pe părinţi sau pe bunici la tăiat de lemne sau cele în care ne ocupam de hrănirea animalelor din gospodărie.

Am trăit copilăria, Crăciunul şi sfârşitul de an într-o gospodărie în care aveam oi, purcei, pisici, căţei, cai, măgari, vite, practic toate animalele care se găseau în curtea bunicilor.

Mi-aş dori ca toţii copiii să aibă parte de o copilărie aşa cum am avut-o eu! Poate că aceste amintiri stau la baza emoţiei trăite an de an în preajma Crăciunului. Îmi face plăcere şi acum să întâmpin colindătorii cu colindeţi.

Păstrez, de asemenea, obiceiul din străbuni, cu tăiatul porcului şi prepararea bucatelor pentru masa de Crăciun, alături de familie şi prieteni. Cam aşa am trăit şi trăiesc eu sărbătorile sfârşitului de an şi pe cele ale începutului de An Nou. La multi ani, vâlceni! La mulţi ani, România! Să avem un An nou cu sănătate, că-i mai bună decât toate!!!