Prinsă în patrimoniul imaterial mondial UNESCO, tehnica olăritului de la Horezu îşi are o casă a ei, localizată în satul Olari.
Pe lângă zestrea tradiţiei de modelare şi decorare a vaselor de lut, comunitatea ceramiştilor din Horezu se mândreşte şi cu un reprezentant declarat „tezaur uman viu” di Ministerul Culturii din România.
Sărbătoare gătită în lut
Pentru maestrul Giubega, la fel ca pentru toţi vâlcenii, sărbătoarea Crăciunului vine cu bucuria de a întâmpina oaspeţii la o masă familială, cu preparate gătite şi aşezate în vasele de lut modelate de el, de soţie sau de cele două fiice.
„Tipice pentru zona noastră sunt vasele de lut destinate preparării sarmalelor sau a fripturii, platourile, castroanele de pus piftie în ele, ceştile de ţuică fiartă, ulcele pentru vin. Toate le găseşti expuse în gospodăria unui horezean şi a celor din comunele vecine.
Erau ceramişti în Slătioara care aveau un stil al lor de face vase mari pentru carnea păstrată în untură şi pentru alte preparate lăsate la păstrare peste iarnă. Au dispărut odată cu apariţia garniţelor din tablă emailată. Aici, în satul Olari, nu am mai prins meşteri care să facă astfel de vase”, povesteşte singurul tezaur uman al Vâlcii.
Puritatea tehnicii sale i-a adus recunoaştere la nivel naţional, dar şi internaţional, în multe cazuri, ceramişti şi admiratori ai ceramicii din Franţa, Spania sau din nordul Europei asociind direct numele Giubega cu tehnica olăritului din Horezu.
„Îmi e dor de cetele de colindători!”
Cu o activitate bogată, derulată de aproape o jumătate de veac, meşterul Sorin respectă cu stricteţe etapele laborioase de realizare a ceramicii tradiţionale de Horezu, moştenite din generaţie în generaţie - alegerea şi extragerea pământului, dospirea, frământarea, curăţirea, tăierea, udarea, malaxarea, modelarea, decorarea, arderea, smălţuirea, dovedind cu prisosinţă o cunoaştere în detaliu a fiecăreia, o manualitate şi o tehnică desăvârşite în modelajul la roată, creativitate şi supleţe în realizarea decorului, îmbinare inspirată a simbolurilor tradiţionale – cocoşul, bobocul de floare, spicul de grâu, coada de păun, spirala, pomul vieţii, steaua, şarpele, peştele etc., rezultatul meşteşugului său fiind obiecte ceramice de un înalt rafinament.
Pentru meşterul Sorin, Crăciunul secolului XXI nu mai este plin de magia trăită în vreme copilăriei. Alte vremuri, alte obiceiuri şi altă lume era acum mai bine de jumătate de veac prin satul Olari.
„Îmi e dor de cetele de colindători din copilăria mea. Erau cel puţin 30 de cete de copii care se prindeau prin sat cu colindul. Sigur, se ţine obiceiul colindului de Ajun, dar copiii de acum au cam uitat să mai treacă pragul caselor cu Steaua, cu Capra, cu Pluguşorul sau cu Sorcova. Sunt prea captivaţi de tablete, telefoane, programe de televizor şi altele de genul acesta. Pentru noi, Crăciunul era o sărbătoare a familiei şi a comunităţii. Acum, pare împinsă spre comercial”, îşi spune oful olarul din Horezu.
Tehnici readuse la viaţă
Poate că în Horezu, uliţele satului Olari par ceva mai pustii în această perioadă, dar efervescenţă se vede din plin la Muzeul de Istorie Vâlcea, unde copii de diverse vârste sunt chemaţi să se iniţieze în tehnicile de prelucrare a lutului.
„Avem copii invitaţi la muzeu, de diverse vârste, de la diverse şcoli în cadrul Săptămânii Altfel. Sunt chemaţi să modeleze lutul după tehnici ancestrale şi să creeze replici ale unor piese de lut aflate în patrimoniul nostru. Am fi vrut să le putem da spre păstrare piesele create de ei, dar necesită un proces complex de uscare, ardere etc. În schimb, vor primi jucării şi decoraţiuni tradiţionale din lemn create de un artizan local”, menţionează directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Claudiu Tulugea.
Peste 1500 de elevi din Vâlcea sunt aşteptaţi în aceste zile la Muzeul de Istorie din Râmnicu Vâlcea, în cadrul programului derulat în parteneriat cu şcoli din diverse zone ale judeţului.
