Politică

Declaraţie politică!

Eugen Neaţă: Drogurile, o problemă cum n-am mai avut

Agenda publică este ocupată în totalitate de tema consumului de droguri în rândul copiilor de şcoală şi al adolescenţilor, din câte înţeleg. Eu am fost poliţist de carieră şi ştiu că o infracţiune de acest tip nu începe acolo unde se consumă produsul interzis. Dacă este interzis cu adevărat! Problema aceasta începe de la fabricant şi de la marele traficant, cel care aduce substanţele de peste mări şi ţări dacă nu cumva drogul este un produs de-a dreptul românesc. Continuă la cei care asigură distribuţia şi abia apoi la consumator. Consumatorii, nu numai copii şi adolescenţi, cum suntem înclinaţi să credem, ci adulţi de până la vârsta pensionării, trăiesc şi se manifestă într-o societate care este complet nepregătită să-i aibă în mijlocul ei. Ca persoane cu responsabilitate diminuată, în primul rând. Dependentul de substanţe interzise este un produs al societăţii în care trăim. La fel şi cultivatorul de canabis sau chimistul care sintetizează substanţele sau ca importatorul şi distribuitorul, nu-i aşa?
Niciunul dintre aceştia nu ne-au fost aduşi de undeva, din neant. Recunoaşterea şi asumarea sunt primul pas în rezolvarea unei probleme. Avem producători, comercianţi şi consumatori de droguri, ai noştri, nu ai altcuiva. Coşmarul este real şi este al nostru de la un capăt la altul. Funcţionează ca un sistem şi poate fi rezolvat numai dacă este abordat sistemic.

Ca parlamentar, cred că legislaţia are un rol important şi trebuie revizuită rapid. Avem toate normele legislative care incriminează fabricarea, distribuţia şi consumul de droguri? Dacă le avem, le aplică cineva? Dacă nu le avem, care sunt cele care lipsesc?

Întreb chiar aici pe toţi cei implicaţi: ce lipseşte din legislaţia noastră pentru a ataca cu toate forţele producţia, distribuţia şi consumul de substanţe interzise în România?

Să-i presezi pe consumatorii minori cu ameninţarea unor controale la poarta şcolii nu este o soluţie pentru nimic. Există ţări în lumea civilizată în care este legal să prezinţi o fişă medicală personală care să arate şi statutul epidemiologic şi prezenţa substanţelor interzise în corpul celui care merge la şcoală sau care aspiră la angajarea într-un post.

De la instituţiile publice şi până la firmele de curierat, nimeni nu lasă să pătrundă printre angajaţi şi printre elevi şi studenţi persoane care pun în pericol epidemiologic colectivităţi de oameni sau care au o responsabilitate diminuată din cauza consumului de stupefiante. Disciplina socială nu este o restrângere a libertăţilor, ci un mecanism de păstrare a democraţiei.

Voi formula întrebări parlamentare adresate instituţiilor cu atribuţiuni în lupta împotriva drogurilor şi, când mă refer la lupta împotriva acestui flagel, mă gândesc la cei ce luptă cu producătorii şi importatorii de droguri, cu cei care destructurează reţele de distribuţie şi, nu în ultimul rând, cu cei care acţionează asupra scăderii numărului celor ce consumă droguri.

Emoţia care s-a produs în societate după ce un individ a ucis nişte tineri cu maşina condusă sub influenţa drogurilor a îndreptat atenţia tuturor asupra consumatorilor. Consumatorii însă încheie un lanţ de indivizi bogaţi şi violenţi de care presupun că se ocupă cineva şi în România. Sau nu?

Poate vedem şi noi, publicul, câteva rezultate din activitatea instituţiilor de forţă care acţionează împotriva producătorilor şi a traficanţilor de droguri. Acolo trebuie să fie şi banii care se obţin din buzunarele consumatorilor despre care se vorbeşte acum. Banii ar trebui să fie principalul subiect în discuţie când vine vorba despre lupta împotriva drogurilor pe pământ românesc.

La cine merg banii care se dau pe droguri? În niciun caz la micul dealer din cartier, cel care îşi acoperă propriul consum din câştigul realizat ca vânzător ambulant de stupefiante. Banii merg la producători, la marii traficaţi şi la cei care le protejează activitatea de fabricare, de distribuţie şi de recuperare şi de transfer al banilor, deseori peste graniţele acestei ţări.

Nu, problema drogurilor nu se poate rezolva pornind din curtea şcolii generale din cartier! Cauza şi personajele principale sunt la capătul opus al acestui coşmar.

Eugen Neaţă, deputat PSD

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...