Localitatea Izvoru Rece (Recea) este atestată documentar la 15 august 1576. S-a mai numit Izvoru până în 1890, Recea din 1891 şi până în 1923, Izvoru Rece, în componenţa comunei Vaideeni, din 1924 şi până acum. Datele provin din volumul „Starea civilă” tipărit la Râmnicu Vâlcea în anul 2006.
Niculae Lolea, fiu al satului, semnează volumul „Ieri Recea, azi Izvoru-Rece”, apărut în 2021, care ia la pas istoria acestei localităţi din anul 1570/1571 şi până în zilele noastre. N-am apucat încă să-l răsfoiesc. O istorie glorioasă, desigur, cu un accent de mândrie locală şi zonală pe care noi, vâlcenii de la câmpie, îl admirăm necondiţionat.
Am fost duminică la sărbătoarea localităţii. Zilele satului Recea, prima ediţie. Am petrecut ore minunate alături de locuitori şi de invitaţii lor. M-am simţit din nou ca acasă avându-l alături pe primarul Vaideenilor, Daniel Achim Băluţă. Ne-am întâlnit de foarte multe ori în ultimul timp. Şi la Vaideeni, şi la Horezu, şi la biroul meu de parlamentar, din Râmnicu Vâlcea. Urmărim ca epopeea acceptării obştilor şi composesoratelor din zonă să ajungă la un final fericit. Să fie acceptate, deci, pe lista organizaţiilor care pot figura printre crescătorii de animale din România. De data aceasta ne-am informat numai despre mersul lucrurilor şi am trecut la sărbătoarea recenilor.
Am stat de vorbă cu oamenii, am vizitat expoziţia de costume populare care pot fi expuse în orice muzeu al portului popular de pe acest pământ. Vă invit să mergeţi în oricare dintre zilele anului la Izvoru Rece, la Recea, cum îi spune toată lumea. Puteţi găsi aici tradiţii scoase la lumină, cum fac românii, numai de sărbători, pe care nu le-aţi întâlnit nicăieri în alt loc. Eu vin deseori aici. La Cerna, la Cornet, la Mariţa, la Recea şi la Vaideeni, în centrul cultural al Olteniei de sub munte, cum numesc această zonă folcloriştii şi istoricii români.
Eugen Neaţă, deputat PSD
