Printre puţinele ateliere din Oltenia care încă mai poartă grija portului tradiţional, Borangic, afacerea familiei Niculescu, reuşeşte să ţină vie imaginea straielor pe care străbunii noştri le purtau ocazional, la ceasuri de sărbătoare.
Creaţiile Borangic Niculescu respectă întru totul portul tradiţional românesc, de la detalii ornamentale la materialele folosite pentru cămăşi, ii, rochii, vâlnice, marame, ştergare, veste sau traistele frumos împodobite pentru accesorizarea ţinutei tradiţionale.
Căutată în Diaspora
De aproape 4 decenii şi jumătate, fondatoarea atelierului Borangic, Cristina Niculescu, îşi dedică timpul acestei arte, prea puţin conservate, din păcate.
În mod ciudat, nu artiştii de muzică populară sunt cei care îi caută creaţiile, ci oamenii simpli, iar implicarea celor 3 generaţii din familie în business-ul creat din pasiune a reuşit să deschidă calea iei „Made in Stoeneşti, Vâlcea” către pieţele externe, din Europa şi de pe alte continente.
„Vindem online şi, pe lângă clienţii din România, reuşim să trimitem în afara ţării, către oameni din Diaspora sau prieteni de-ai lor, diverse piese de artizanat, de la ii până la costume populare sau accesorii artizanale”, povesteşte fondatoarea atelierului.
Element unic într-o lume a kitsch-ului
Transmiterea modelelor decorative tradiţionale şi a pieselor de vestimentaţie arhaice într-un secol XXI caracterizat de stiluri nonconformiste, fake-uri venite la grămadă de pe pieţele asiatice sau chiar de dezinteresul general în a ne afişa cu mândrie identitatea rămâne o sarcină dificilă, atât din punctul de vedere al marketingului, cât şi din cel financiar.
„Este o afacere pornită din pasiune! Nu am creat atelierul cu un plan de afaceri bine stabilit. Sunt luni în care, dacă trag linie, abia ies la liman. Dar, v-am spus, e vorba de pasiune şi încă mai cred că, din muncă cinstită, tot trebuie să îţi iasă un ban. Nici nu mă gândesc ca munca mea să nu îşi primească răsplata cuvenită”, spune creatoarea de costume populare.
Creaţiile Borangic Niculescu nu sunt chiar ieftine şi proprietara atelierului are şi explicaţia cuvenită pentru acest lucru, una care ţine chiar de tradiţia portului popular: „Ia nu este o cămaşă pe care să o porţi zi de zi. Doar nu vă închipuiţi că strămoşii noştri plecau pe câmp, în pădure sau la muncile din gospodărie îmbrăcaţi în haine de mătase. Când îţi faci o ie calculezi din timp. Nu este o piesă vestimentară accesibilă oricui. Nici acum o sută de ani nu era.”
Mătase din surse proprii
Nobleţea materialului folosit în crearea acestor bijuterii vestimentare tradiţionale este şi cea care dă preţul fiecărei creaţii în parte. Din punctul acesta de vederea, familia Niculescu a dat dovadă de inspiraţie întreţinând şi o fermă de viermi de mătase, aceasta asigurând o bună parte din necesarul de materiale folosite în atelier de mâinile dibace ale celor 8 ţesătoare. Restul ţesăturilor şi decoraţiunilor sunt achiziţionate de la diverşi producători din România, pentru a respecta întocmai tipicul straielor tradiţionale.
„Ia este doar un segment al afacerii noastre. Sigur, există această emulaţie dată şi de Ziua Universală a Iei, dar vă spun sincer că, uneori, privind la televizor mă doare sufletul să văd vedete sau personaje politice care îmbracă pompos ii create prin China sau te mai miri pe unde!”, punctează Cristina Niculescu.
• Ziua Universală a Iei a fost celebrată prima oară pe 24 iunie 2013, la iniţiativa Andreei Tănăsescu, fondatoarea comunităţii La Blouse Roumaine. Iniţiativa sa a avut ecou în 50 de ţări, în special în rândul comunităţilor de români.
• În 2015, Bogdan Banu, român stabilit în Statele Unite, a organizat la Washington „Ziua Universală a Iei”, recunoscută oficial de primarul oraşului, Muriel Bowser, printr-o proclamaţie.
• Ulterior, în Canada, comunitatea românilor moldoveni de peste Prut a obţinut o scrisoare de recunoaştere de la premierul Justin Trudeau pentru celebrarea acestei zilei.
• În 2022, preşedintele României a promulgat o lege prin care ziua de 24 iunie este declarată Ziua Universală a Iei.
• Conform etnologului Delia Suiogan, conferenţiar doctor universitar în cadrul Centrului Universitar Nord din Baia Mare, ia românească diferă substanţial de alte piese vestimentare, de genul cămăşilor, spre exemplu, având la bază funcţii ritualice şi magico-religioase. „Ca să vă fac o diferenţiere un pic mai clară, după părerea mea, cămaşa trebuie văzută ca a doua piele a omului. Cămaşa nu ţine de a acoperi o goliciune. Cămaşa ţine de a transmite un mesaj şi celui care o poartă, şi celui care o vede pe cel care o poartă. Pe cămaşa românească avem un întreg cod de semne transmise din generaţie în generaţie” – (sursă europalibera.org)
• A făcut primii paşi către celebritate cu ajutorul Reginei Maria a României, în perioada interbelică. Ulterior, pictorul Henry Matisse i-a făcut intrarea în cercurile boemei pariziene. La începutul secolului XXI, creatorul de modă Yves Saint Laurent a adus-o în prim plan în lumea internaţională a modei printr-o colecţie inspirată de iile româneşti.
