Opinii

 

Petrinel Ştefănescu a trecut dincolo

Petrinel Ştefănescu a respectat codul vieţii şi al morţii: a lăsat uşa deschisă şi postul de televiziune Trinitas funcţionând... Postul de televiziune Trinitas difuzează slujbe religioase şi comentarii la marea carte a lumii. Apoi a trecut dincolo.

Petrinel Ştefănescu a trecut dincolo. Nu mai răspundea la telefon. Joi (Joia Mare) mi-a spus că îşi scrie textele pentru a reveni în presă. În jurul orei 8.00, l-am căutat la Govora, neînţelegând tăcerile lui. În general, la 8 dimineaţa, discutam despre viaţa socială, politică, culturală. Avea un umor, o creativitate, o bucurie a scrisului care se întâlnea rar.

L-am strigat la uşă, nu mi-a răspuns. Mi-am amintit ce discutasem: când nu se simte bine, să lase uşa deschisă şi să lase televizorul deschis pe postul TV naţional Trinitas. A respectat codul nostru despre viaţă şi moarte. Uşa nu era închisă şi postul Trinitas difuza slujbe şi comentarii religioase. Scriitorul şi ziaristul Petrinel Ştefănescu era căzut între canapeaua lui veşnică (unde purta colocvii cu personajele sale) şi desenul din covorul stilisticii româneşti. Petrinel trecuse dincolo.

Ataşez aici cronica mea la poezia lui Petrinel Ştefănescu.

...Poezia, în iubire, în dragoste, în prietenie, în melancolie, în revoltă
Autor: prof dr Ion PREDESCU

Boemele lui Petrinel Ştefănescu se desfăşoară, în ceea ce au mai bun, precum filosofia fiinţei.

Constantin Noica povesteşte în “Sentimentul românesc al fiinţei” despre Constantin Brâncuşi: “În oraşul în care şi-a înălţat «Coloana fără sfârşit» se pot vedea, aşezaţi în grădina casei unde locuia el atunci, bolovani de piatră splendid şlefuiţi nu de artist, ci de ape. Brâncuşi găsise în apa Jiului o expresie directă pentru un fel de devenire întru fiinţă a pietrei”.

Versurile lui Petrinel Ştefănescu nu sunt şlefuite de retorică, sunt vitalizate de stilul lui inefabil, de dincolo sau de dincoace de limbă.

Cuvintele din poezia lui Petrinel Ştefănescu nu au corporalitate, devin fluid, ca formă în sine, exprimă uzualitatea, zborul. Înainte de a fi vesele sau triste, sunt libere. Nu au o temă sau o supratemă. Aşteaptă o temă sau o supratemă: iubirea, dragostea, prietenia, tradiţia, Constantin Gibescu, melancolia, blestemul.

Nu propun o feerie, un basm, cum ar spune, păstrând proporţiile, Constantin Noica, ci le descoperă: în iubire, în dragoste, în prietenie, în melancolie, în revoltă.

Poetul nu va numi viaţa sau moartea. Le va vrăji, la va impropria, le va umaniza, între: “Să nu uiţi, în casa de pe drum/ Liniştea se vinde cu blesteme” şi: “Se-apropie Decembrie de Bou/ Ca de poporul meu Academia”.

Autorul acestor rânduri este liniştit: Petrinel Ştefănescu şi-a publicat versurile. Înaintaşul lui şi bunicul meu, Gheorghe Bobei, în urmă cu cincizeci de ani, nu a mai apucat...

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...