În aceste zile, autorităţile române în frunte cu Preşedintele ţării au omagiat împlinirea unui secol de la adoptarea Constituţiei româneşti din 1923 în timpul guvernului condus de preşedintele PNL Ion I.C. Brătianu.
Constituţia din 1923 aducea la zi pe aceea din 1866, ea însăşi, una dintre cele de invidiat. La 1866, tot liberalii au fost principalii actori care au vrut să consolideze aducerea pe tron a principelui Carol prin adoptarea unei Constituţii după modelul celei mai avansate din epocă, aceea belgiană. În pofida numeroaselor ei prevederi, lăudabile, Constituţia de la 1866 avea şi unele minusuri, în primul rând, un tip de vot censitar. Când, după Primul Război Mondial s-a realizat România Mare prin sacrificiile întregului popor şi s-a trecut la reforma agrară a fost necesară adoptarea unei noi Constituţii care să fundamenteze legal şi să legitimeze noile realităţi ale ţării. Cele mai importante prevederi au fost introducerea votului universal alături de afirmarea caracterelor naţional, suveran, unitar ale statului român. O altă prevedere importantă a fost introducerea posibilităţii exproprierii pentru cauză publică prin legi adoptate de Parlament şi nu prin Constituţie cum era prevăzut în 1866. Pentru un liberal clasic, această prevedere poate părea un pas înapoi întrucât caracterul inviolabil al proprietăţii părea fragilizat. În realitate, Constituţia exprimă nevoile comunităţii, iar reforma agrară, care nu se putea face fără această prevedere constituţională era o necesitate.
Introducerea acestor noi prevederi de la 1923 arată înţelepciunea legislatorului care a ştiut să găsească echilibrul dintre drepturile şi interesele individuale şi necesităţile comunităţii. Orice lege, inclusiv Legea fundamentală, Constituţia, este validată nu numai prin mecanismul de adoptare, ci şi prin felul în care răspunde nevoilor ţării şi se integrează în tradiţia ei constituţională. Acestor criterii le răspunde pe deplin Constituţia din 1923 întrucât, după punerea ei în operă, nu numai că s-au minimizat conflictele sociale, dar comunitatea românească a cunoscut 15 ani de prosperitate (până la lovitura de stat carlistă). De asemenea, Constituţia de la 1923 a preluat în cea mai mare parte prevederile de la 1866 furnizând la rându-i cele mai multe dintre prevederi Constituţiilor de la 1991 şi 2003. Este remarcabilă rezistenţa acestei tradiţii constituţionale româneşti în pofida hiatusului reprezentat de constituţiile totalitare din 1938, 1948, 1952, 1965.
Cunoscând importanţa Constituţiei din 1923 pentru stabilirea acestei tradiţii democratice şi de domnia legii în România, astăzi când se împlineşte un secol de la adoptarea ei, principala preocupare a PNL este respectarea Constituţiei din 2003 a României şi a legilor adoptate în baza acesteia.
Filiala PNL Vâlcea, Preşedinte Cristian Buican
