Guşoeniul este de departe, o localitate a nobleţii, unde viile se învecinează cu stejarii, unde casele au streaşină şic, o combinaţie de brâncovenesc şi de cerdac de lemn, o întindere de păşuni şi mici lacuri, unde sunt adunate toate pârârurile care ies de sub rădăcinile pădurilor.

Ţara bobului frumos, a viei care plânge în luna lui martie, Este locul unde salcâmul mai musteşte încă sub coajă, unde Dumnezeu se plimbă duminica pe ulţiă cu sătenii. Unde clopotele bat ca într-o operă completă a unui compozitor anonim.

Iar în Guşoeni ca în majoritatea satelor vâlcene există tendinţa de a reveni acasă, de a căuta o casă, de a reabilita casa părintească.

”Nu vorbesc despre cei care locuiesc în Guşoeni şi au apartament în Drăgăşani şi fac naveta zilnică. În acest caz avem mulţi orăşeni vorbesc de faptul că sunt familii care au revenit acasă după ce au muncit ani buni în afară. Şi-au găsit un job în Sibiu, în Bucureşti, vin săptămânal acasă, îşi renovează locuinţele. Avem şi familii care nu au nicio legătura de origine cu Guşoeniul. Chiar înainte de sărbători, două familii din Alba şi Bucureşti au cumpărat aici proprietăţi, avem şi familii din Prahova care au venit la Guşoeni. Există o tendinţă de creştere a acestui fenomen care este în toată Vâlcea”, susţine primarul Nicolae Concioiu.