Miercuri, 30 noiembrie, sediul Asociaţiei Soul to Soul (Râmnicu Vâlcea, Cartier Nord, strada Primăverii – fostul punct termic) a fost neîncăpător, gazdă al unei importante întruniri a reprezentanţiilor organizaţiilor şi asociaţiilor neguvernamentale locale implicate în acţiuni de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi şi promovare a drepturilor acestora. Iniţiatoarea întrunirii a fost Lucia Dinică, preşedintele asociaţiei aminite, care a avut bucuria, la finalul întâlnirii, să smulgă şi de la viceprimarul Andrei Gheorghiu (USR), care a onorat invitaţia adresată conducerii primăriei, o promisiune fermă că va susţine demersurile pentru crearea unui Centru - respiro pentru aparţinătorii persoanelor cu dizabilităţi, la Şcoala din Feţeni, un imobil reabilitat de primărie, dar rămas în continuare fără activitate.
Anterior, cel mai puternic susţinător din administraţia locală al demersurilor asociaţiei se dovedise a fi viceprimarul Virgil Pîrvulescu (PNL). Merită menţionat faptul că principalii vectori ai asociaţiilor prezenţi la întrunire au susţinut că şi primarul Mircia Gutău (PER) s-a declarat, verbal, favorabil alocării spaţiului de la Feţeni pentru organizarea unui centru în care să se poată recrea câteva zile cei care au grijă de persoanele cu dizabilităţi, a căror muncă este non-stop, deşi ea este remunerată legal (aproximativ 1.520 de lei pe lună) doar pentru opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână.
Mihaela Covaliu, Mihaela Andrei, Cristi Ancuţa (unul dintre cei doi sensei ai semnatarului acestor rânduri, cândva), dar şi alţi reprezentanţi ai unor astfel de asociaţii, ei înşişi suferinzi din cauza diferitor probleme de sănătate, sau Maria Vlăsceanu şi Claudiu Tomoioagă, apraţinători ai unor copii dezavantajaţi de destin, au vorbit foarte convingător despre multitudinea de probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi, începând de la aparent banala, dar dureroasa, lipsă de empatie cu care se confruntă, până la costurile piperate ale serviciilor de care au nevoie permanent. Câteva exemple: indemnizaţia de însoţitor de 50 de lei pentru o oră, în condiţiile în care maximul suportat de primărie este de 250 de lei lunar; 865 de lei alocaţi de stat pentru achiziţionarea unui scaun rulant, în condiţiile în care unul decent costă mult mai mult, mergând până chiar la câteva mii de euro, cele pentru nevoi foarte speciale; lipsa tot mai acută a accesibilităţii în clădirile şi locurile publice pentru persoane cu dizabilităţi, observabilă inclusiv prin înălţimea banalelor borduri care sunt montate pe mai toate străzile, în ultimii ani şi multe, multe altele.
Mai trebuie reţinut că evenimentul a pornit de la ideea inimoasei Lucia Dinică de a marca apropierea Zilei Internaţionale a Persoanelor cu Dizabilităţi (3 decembrie), dar şi de a aduce un mic omagiu celui care a fost Bogdan Dinică, implicat în numeroase proiecte sociale şi de voluntariat, cel care şi-a dorit cel mai mult un astfel de centru respiro pentru aparţinători şi îndrăgit de mulţi dintre vâlceni, plecat mult prea devereme dintre noi, în urmă cu cinci ani.
