E criză peste tot: în sistemul financiar, criză geopolitică, criză alimentară, ba chiar şi o criză de apă potabilă care îi face pe oficiali să îndemne populaţia la folosirea raţională a acestei resurse. Pentru localnicii din Şirineasa – Vâlcea, îndemnul nu are nicio valoare. Aici apa vine la robinet prin surprindere zi de zi şi indiferent de anotimp.

Un sistem performant pus pe butuci

Alimentarea cu apă din comuna Şirineasa a fost realizată în perioada 2004 – 2005, printr-un proiect SAPARD, iar la vremea respectivă a fost considerat unul dintre cele mai performante proiecte de captare a apei şi distribuţie a acesteia către populaţie, după cum îşi aminteşte fostul primar al comunei şi actualul consilier local Dan Săraru.

“Captarea constă într-un dren întins pe o lungime de 500 de metri de-a lungul râului Luncavăţ. La vremea respectivă, digurile de colmatare din amonte şi din aval de acest punct asigurau un flux constant de comunicare cu pânza freatică de pe malurile Luncavăţului. Între timp, albia râului s-a adâncit după ce viiturile au distrus aceste diguri, pânza freatică de alimentare a drenului este la un nivel superior, iar faptul că, în acest moment, râul are o albie din sol impermeabil (marnă) face ca sursa de apă să fie inconstantă în debit de alimentare”, explică fostul primar din Şirineasa.

“Programul de furnizare apă în comună este la mila Domnului şi a naturii. De obicei nu avem”, mai spune Săraru.

Un râu cu probleme

Luncavăţul are darul de a strabate zona depresionară Horezu până spre vârsarea lui în Olt în dreptul oraşului Băbeni, dar avantajul adus de această resursă naturală cu greu mai poate fi simţit de localnicii plasaţi în aval de zona Horezu - Măldăreşti. O groapă de gunoi închisă şi care ar fi trebuit să fie ecologizată în toţi aceşti ani, dar şi staţia de epurare a Spitalului Orăşenesc Horezu, din care se deversează ocazional diverse reziduuri biologice au infestat apa râului de munte.

“Apa din Luncavăţ are probleme grave. Timp de 5 ani am citit constant buletinele lunare de analiză a calităţii apei. Niciodată nu au ieşit cu mai puţin de 500% peste media admisă de poluare”, a declarat, pentru “Săptămâna în Oltenia”, primarul comunei Măldăreşti, Ion Bociog.

Două localităţi în aval, Dan Săraru spune că în perioada în care a administrat local reţeaua de captare şi distribuţie a apei (2005-2012) buletinele de analiză ale apei nu au demonstrat că aceasta nu ar fi potabilă.

Ulterior reţeaua, împreună cu sistemul de canlizare au fost preluate de operatorul judeţean de profil Apavil SA, iar de atunci ar fi început şi criza apei potabile din comună. „Ce au făcut ulterior cei de la Apavil pe aceste reţele îmi este necunoscut”, adaugă Săraru.

Ce au făcut cei de la Apavil rămâne într-adevăr un mare semn de întrebare, în contextul în care două ţevi de canalizare atârnate deasupra albiei râului, fix în zona de drenare, indică faptul că miracolele inginereşti în România sunt pe cât de mult, pe atât de şocante.

“Se îngroapă bani publici în reţele nefuncţionale!”

Exemplul Măldăreştiului şi al comunei Şirineasa este concludent pentru problema ridicată de poluarea surselor de apă ce străbat localităţile judeţului, dar şi pentru munca fără noimă dusă în administraţie atunci când vine vorba de asigurarea unor reţele de apă potabilă cu surse de alimentare care să funcţioneze anual în parametrii normali.

“Nu am putut găsi o sursă de apă conformă parametrilor de potabilitate în apropierea albiei Luncavăţului şi nu putem lua apă din surse de adâncime, este prea sărată! Am identificat în cele din urmă o sursă de pe un islaz de pe deal şi am apă să dau şi în Horezu, dacă vreau”, se laudă alesul din Măldăreşti.

Primarul Ion Bociog tocmai se pregăteşte să intre în etapa finala cu un proiect apă/canal, cu o valoare aproximativă de 10 milioane euro, dar emfaza afirmaţiilor sale este făcută rapid ţăndări de un alt specialist din zonă.

“M-am ocupat îndeaproape de prospecţiunile derulate pentru identificarea surselor de apă din zona Horezu. Nu au sursă de captare pe Măldăreşti pe niciun islaz. Sunt ape cu o salinitate ridicată. Părerea mea este că se îngroapă bani publici în reţele nefuncţionale şi acesta va fi şi cazul Măldăreştiului”, spune inginerul Florian Nicolaescu, director Sacomet SA Horezu.

Doi paşi mai jos de Măldăreşti, în comuna Oteşani, primarul Mircea Oprişor tocmai a reuşit performanţa de a îngropa 17 milioane lei în reţeaua principala de alimentare cu apă, cu sursă de captare în albia Luncavăţului, iar acum se roagă de toţi sfinţii ca să vadă o finanţare şi pe racordări individuale, pe cât posibil pe programul Anghel Saligny.

“Am toată reţeaua de distribuţie pusă şi gata de funcţionare. A fost un proiect de 17 milioane lei. Acoperă 12 km de reţea. Aştept acum bani prin «Anghel Saligny» ca să fac racorduri. Am autorizări de la toată lumea, mai puţin de la DSP, de la Inspecţia Sanitară. A fost aici doamna doctor Apostolescu şi a zis că probe se vor lua abia după o lună sau două de la distribuţia apei către gospodării. Şi eu sunt uimit, că am şi întrebat «Doamnă, dar cum să dau apă către populaţie două luni fără vreun certificat? Dacă se îmbolnăvesc, ce le mai zic dup-aia?»“, ne-a povestit primarul Oprişor.

În fine, chestiunea cu bolile pe care le-ar putea dezvolta în timp localnicii e una care nu mai interesează pe nimeni aproape, câtă vreme toată lumea are tendinţa de a cataloga sisteme simpliste, realizate uneori cu simple captări din albia râurilor sau torenţilor drept sisteme de apă potabilă şi nu de apă menajeră, aşa cum ar fi firesc. Mă rog, ici – colo mai dai de câte un primar care se împiedică în explicaţii, cereri şi raportări în care se faultează singur.

“E pusă în pericol reţeau de apă potabilă care e menajeră!!!”

Jocul edililor de a livra apă menajeră drept apă potabilă către gospodării e tratat cu destul de multă indiferenţă de către autorităţi, dar asigură o mică sursă de venituri pentru primăriile respective. Dacă e să dăm doar cele mai fericite exemple, unde nu se întâlnesc ape poluate industrial, Malaia şi Runcu ar fi cazurile în care apa menajeră este livrată la robinet contra modicei sume lunare de 10 lei per persoană declarată în gospodărie. În ambele localităţi, reţeaua de canalizare este inexistentă, ceea ce agravează mai mult criza potabilităţii apei în zona Vâlcii.

În luna martie, primarul comunei Malaia, Gheorghe Dinculescu sesizează Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă despre două calamităţi naturale care au pus în pericol sistemul de captare de “apă potabilă Brădet-Valea Grotului”, accentuandu-se riscul ca “localitatea să rămână fără apă menajeră”. Un alt factor de risc adăugat în aceeaşi adresă face referire la captarea din satul Sălişte.

Mai mult, primarul Dinculescu ia taurul de coarne cu un clar avânt de heirupism edilitar şi de miserupism legislativ, astfel încât: “Am intervenit de urgenţă. Nu puteam lăsa oamenii fără apă. Ştiu că nu s-au alocat fondurile pentru situaţii de urgenţă, dar am intervenit cu o firmă şi am trimis apoi devizele. Nu am avut întreruperi în alimentarea cu apă. Aaa, apa a fost mai tulbure, dar noi oricum distribuim apă menajeră în comună”.

Până şi DSP...

Confuzia care planează asupra termenilor “apă potabilă” / “apă menajeră” este întreţinută până şi la nivelul Inspecţiei Sanitare din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică Vâlcea. Într-un răspuns primit de la conducerea DSP, termenul „apă potabilă” este folosit cu preponderenţă, deşi până şi administraţiile publice vizate de controalele Inspecţiei Sanitare recunosc că administrează reţele de distribuţie apă menajeră.

În fine, conform datelor comunicate de directorul Lorena Mărgăritescu, în ultimele 12 luni, cele 21 de controale tematice s-au soldat cu 6 sancţiuni contravenţionale ce au cumulat 48.000 lei. La 5 sisteme publice de distribuţie a apei neautorizate sanitar s-au constatat neconformităţi în procesul de tratare al apei.

Din evidenţele instituţiei, judeţul are 15 sisteme de apă potabilă neautorizate sau fără documentaţie, 7 sisteme în curs de reevaluare şi alte 5 în curs de evaluare.

Malaia

Şirineasa





Oteşani

Runcu