Măldăreşti, Vâlcea 2022. În comună, lucrări ample de montare a magistralei de apă/canal se desfăşoară în ritm alert. 10 milioane de euro sunt alocaţi investiţiei care se derulează în ritm rapid. Primarul Ion Bociog se declară mulţumit de modul în care evoluează lucrările, dar are „cuiul” lui când vine vorba de modul în care a reuşit să colaboreze cu Apavil şi ADI Apa Vâlcea în implementarea proiectului care trebuia să fie comun cu cel asociat bazinului Horezu. În acelaşi timp, alesul din Măldăreşti trage un semnal de alarmă pentru cei aflaţi în aval: apa din râul Luncavăţ are norme depăşite de poluare biologică, la fel ca şi pânza freatică din imediata vecinătate a albiei.
500% risc de contaminare
„Am găsit greu o sursă de apă care să corespundă cerinţelor de avizare şi să aibă, în acelaşi timp, un debit constant. Norocul nostru a fost un izvor subteran pe care l-am găsit în zona islazului de pe dealuri. Cum să vă spun? Aici, pe toată zona Horezu-Măldăreşti-Oteşani, apele de adâncime au salinitatea ridicată. Nu poţi să le foloseşti ca sursă de apă potabilă. Iarăşi, apa din Luncavăţ are probleme grave. Timp de 5 ani am citit constant buletinele lunare de analiză a calităţii apei emise de ABA Olt. Niciodată nu au ieşit cu mai puţin de 500% peste media admisă de poluare. Cei care îşi fac alimentări în aval cu sursă din albia râului? Băi, tată, dacă nu-i duce mintea!!!!”, punctează la obiect primarul Bociog.
Poluarea de pe Luncavăţ are două surse majore: groapa de gunoi a oraşului Horezu şi spitalul din aceeaşi localitate. Ambele obiective au carenţe majore în respectarea condiţiilor de mediu, pe de o parte prin infestarea pânzei freatice şi a cursului de apă, pe de alta prin deversarea necontrolată a unor reziduuri cu risc biologic.
„Avem totul sub control!”
Dacă groapa de gunoi din Horezu a devenit o bătaie de cap constantă a ultimilor decenii, atât pentru societatea care o administrează, pentru instituţiile de mediu din Vâlcea, ca şi pentru administraţia locală, în cazul spitalului orăşenesc lucrurile ar trebui să stea un pic diferit. Ar trebui şi, probabil, pe hârtie totul pare ok, după cum spune şi managerul unităţii medicale Constantin Popescu.
„Avem totul sub control! Există o staţie de epurare, deşeurile biologice cu grad de risc ridicat sunt distruse separat. Nu există vreun motiv de îngrijorare”, spune acesta.
În contradicţie, un fost angajat al spitalului descrie ceva mai în amănunt situaţia. „A fost recepţionat un modul de neutralizare deşeuri biologice, dar nu ştiu dacă l-a pus cineva în funcţiune. Dacă este funcţional, e bine! Eu ştiu că nu era. Reziduurile rezultate din sterilizarea instrumentarului sunt deversate direct la chiuvetă. Aşa zisa staţie de epurare a spitalului este deversată în râu ori de câte ori ajunge la preaplin”.
Poate că una, poate că două
Problema calităţii apei pe care o primesc în case vâlcenii este cu două tăişuri. Acolo unde operatorul regional Apavil a intervenit, calitatea apei furnizată populaţiei are asigurată criteriile de potabilitate. În rest, alte diverse sisteme funcţionale la nivel de comună nu au niciun fel de aviz, nu sunt verificate sau înregistrate de Inspecţia Sanitară DSP, iar în cel mai fericite cazuri apa este livrată ca apă menajeră, cu o taxă la pauşal de 10 lei /persoană care intră direct în conturile primăriilor. Asta, în ciuda faptului că toată lumea ştie că populaţia o foloseşte ca apă potabilă, odată ce şi-a asigurat branşamentul la reţea.
„Nu cred că avem probleme foarte mari cu riscul de contaminare biologică a apei furnizate local în Vâlcea. Poate o captare sau două să nu corespundă din acest punct de vedere”, susţine dr. Luminiţa Apostolescu, fost director DSP şi inspector sanitar în cadrul aceleiaşi instituţii.
Mai jos de Măldăreşti, primarul din Oteşani a reuşit să îngroape 17 milioane lei într-o magistrală de apă/canal întinsă pe 12 kilometri de reţea. Nu are nicio locuinţă racordată. Aşteaptă alte fonduri, dar şi un răspuns ceva mai tranşant din partea Inspecţiei Sanitare, în ceea ce priveşte parametrii de calitate ai apei colectate din pânza freatică a Luncavăţului.
„Am autorizări de la toată lumea, mai puţin de la DSP, de la Inspecţia Sanitară. A fost aici doamna doctor Apostolescu şi a zis că probe se vor lua abia după o lună sau două de la distribuţia apei către gospodării. Şi eu sunt uimit, că am şi întrebat «Doamnă, dar cum să dau apă către populaţie două luni fără vreun certificat? Dacă se îmbolnăvesc, ce le mai zic dup-aia?»“.
În alte comune, captările sunt făcute direct din albia râului, uneori cu conducte de diametrul unor beţe de trestie. Amănunte şi fotografii elocvente într-un alt reportaj despre apa cea de toate zilele consumată de vâlceni.
Pe acelaşi subiect:
Apa cea de toate zilele: ba potabilă, ba menajeră! (I)
Judeţul Vâlcea excelează în ratarea ţintelor de finanţare externă a operatorului regional de apă/canal. Motive sunt cu duiumul dar, detaşat, alimentările locale, făcute după ureche, bat orice record în materie de incompetenţă.
http://saptamana.net/articol/19195-apa-cea-de-toate-zilele-ba-potabila-ba-menajera-i
