Din tot proiectul POIM, de peste 180 milioane euro, pe care Vâlcea se zbate de ani buni să îl atragă în zona utilităţilor de apă/canal din judeţ, în momentul de faţă, mai sunt în joc 128 de milioane euro. Sumă care, pe cât se pare, se va diminua şi ea, dacă nu va fi retrasă cu totul din bugetul de finanţare al UE. Aparent, vina poate fi plasată în sarcina a j'demii de factori decizionali, dar adevărul se dovedeşte întotdeauna mult mai trist, ba chiar şi periculos pentru localnicii din anumite comunităţi. În urmă cu un an, fostul primar al comunei Lăcusteni, Marin Puchin, a intrat în vizorul procurorilor DNA pentru un prejudiciu estimat la un milion de euro, învinuirile aduse acestuia vizând în principal falsificarea probelor de apă pe sistemul de alimentare realizat în localitate şi livrarea unui produs nepotabil către populaţie.

În acelaşi timp, alte reţele funcţionale de alimentare cu apă din Vâlcea funcţionează fără a fi declarate, autorizate sau înregistrate, chiar dacă sunt operate de către autorităţile locale, acestea încasând chiar şi taxe de la populaţie pentru apa livrată la robinet sub scuza penibilă că aceasta ar reprezenta doar apă menajeră. Nu există niciun avertisment afişat public pentru prevenirea consumului uman de apă din reţelele respective, iar în multe cazuri, până şi angajaţii Inspecţiei Sanitare a DSP Vâlcea defilează nepăsători pe lângă iregularităţile din teren. Astăzi...

Oteşani - reţea inutilă de 170 milioane lei

În Oteşani există apă, dusă chiar pe toată lungimea de 12 kilometri a reţelei de străzi şi uliţe din comună. De la primul pas dinspre Măldăreşti spre Oteşani nu ai cum sa nu zăreşti staţia de captare, una modulară de tratare a apei, ba chiar şi un bazin pentru rezerva destinată hidranţilor stradali. Punctul de colectare ape este plasat fix în pânza freatică a Luncavăţului, la cam 20 de metri de albia pârâului. Tehnic, poţi susţine că o anumită filtrare naturală prin straturile de sol poate fi efectuată, dar asta nu reduce riscul de contaminare a apei livrate către populaţie din punct de vedere biologic, aşa cum rămân şi problemele legate de turbiditate, excesiva în anumite sezoane, în funcţie şi de debitul pârâului.

„Nu cred că pe dedurizare sunt probleme cu apele freatice din judeţul Vâlcea. La Apavil eram obligaţi chiar să dedurizăm apa pentru a o aduce în standardele normale. Partea ciudată în dezvoltarea acestui proiect POIM este cea în care Apavil şi ADI APA Vâlcea au ratat şansa de a consilia administraţiile locale în realizarea acestor investiţii în apă/canal, astfel încât să corespundă parametrilor ceruţi în proiect. Practic, fiecare primar depune o cerere de finanţare pentru alimentare cu apă şi o reţea de canalizare, sunt alese firme de consultanţă la întâmplare, iar proiectul iese într-un mod în care nici nu aş vrea să mă lansez în comentarii. Potabilitatea apei...! Asta e o chestiune complexă, ţine foarte mult şi de modul în care au fost realizate captările locale, de analizele biologice, de mai mulţi factori. Nu mai sunt implicat în activitatea Apavil sau ADI Vâlcea, ca să îmi pot permite să comentez stadiul de analiză pe preluarea anumitor reţele locale. Sper totuşi ca lămuririle acestea, de nivel general, să vă fie de folos”, menţionează ing. Cristian Jianu, fostul director general al operatorului regional de apă/canal.

La Oteşani, primul punct din investigaţia noastră situaţia anapoda e descrisă chiar de primarul Mircea Oprişor. ”Am toată reţeaua de distribuţie pusă şi gata de funcţionare. A fost un proiect de 170 milioane lei. Acoperă 12 km de reţea. Aştept acum bani prin «Anghel Saligny» ca să fac racorduri. Am autorizări de la toată lumea, mai puţin de la DSP, de la Inspecţia Sanitară. A fost aici doamna doctor Apostolescu şi a zis că probe se vor lua abia după o lună sau două de la distribuţia apei către gospodării. Şi eu sunt uimit, că am şi întrebat «Doamnă, dar cum să dau apă către populaţie două luni fără vreun certificat? Dacă se îmbolnăvesc, ce le mai zic dup-aia?»“.

În fine, magistrala de 12 kilometri de reţea cu apă menţinută de primarul Oprişor este privită de specialişti ca un fel de frecţie la picior de lemn. Sursa de apă este foarte probabil contaminată, alte surse subterane sunt greu de găsit, în contextul în care pânza freatică de -12 metri are o salinitate ridicată, iar Luncavăţul are probleme în colectarea de ape menajere sau industrial uzate la mai puţin de 10 km în amonte. Cei 170 de milioane lei îngropaţi în magistrala de apă de 12 km din comună vor putea eventual deservi la spălatul covoarelor prin curte, o spălătorie auto sau apa folosită în bazinele vaselor de WC din casă. În plus, captările, nu au vreun lacăt pus pe bazine, gărduleţul de limitare a zonei de protecţie sanitară părând şi el o glumă.

Control la DSP

Pentru o mai clară imagine, fostul director DSP Luminiţa Apostolescu, actual inspector al Inspecţiei Sanitare, pune sare pe rană.

“Nu aş putea să spun că avem sisteme neconforme din punct de vedere al analizelor biologice pe reţeaua de apă care deserveşte judeţul Vâlcea. Dar, eu nu mai sunt director DSP, am renunţat şi la funcţia de director adjunct, nu mai bine cereţi încă odată rezultatul analizelor făcute pe fiecare captare existentă şi declarată? Mai ales că avem control din minister pe această temă”.

Între indecizia DSP, stabilirea parametrilor clari de calitate pe care ADI APA Vâlcea trebuia să îi facă cunoscuţi, micile mari învârteli ale primarilor de ocazie puşi să gestioneze fonduri europene şi milioanele de euro îngropaţi inutil şi, uneori, ridicol în pământ se învârte problema stării de sănătate a populaţiei din judeţ şi, mai ales, a şansei de a pune buda din fundul curţii drept simbol naţional pe harta Europei.