Poate că am dat prea mare importanţă subiectelor politice în ultimele câteva săptămâni. Poate că nu merită atâta atenţie din partea nimănui. Fac politică de mai mulţi ani de zile. Sunt conectat la toate mişcările de pe scena politică românească. Am avut sentimentul în ultimul timp că atenţia mea este atrasă de indivizi care s-au încurcat în propriile jocuri politice. Lansarea unui guvern numai pentru a fi respins în Parlament nu mi se pare o chestiune serioasă. Şi nu o dată, ci de două ori.
M-am întâlnit la acest sfârşit de săptămână cu mai mulţi oameni. De la ţară şi de la oraş. Cu şcoală multă, cu experienţă de viaţă sau aflaţi la celălalt capăt al şcolii şi al vieţii, la început. Oamenii par derutaţi de acest tip de politică, neclar, nesigur, neasumat. Pentru ei, temele toamnei sunt recoltele, la ţară, şi facturile, la oraş. Politica nu se mai face nici măcar la cârciuma din sat. Cel mai puternic subiect rămâne tot coronavirusul. Pasiunile din jurul politicii s-au mutat în jurul pandemiei. Şi, ca şi despre politică, oamenii au toate opiniile posibile despre pandemie. Că este. Că nu este. Că ucide. Că nu ucide. Că îmbogăţeşte pe unii şi că-i sărăceşte pe cei mulţi. La fel ca politica, mai zice unul din când în când. Despre politică însă nu se spune nimic în plus. Nimeni nu mai ştie cine este prim-ministru şi la ce foloseşte el. Subiectul pare îndepărtat şi nesemnificativ. Politica a ajuns la fundul sacului pe la români. Acolo unde nu mai caută nimeni decât la sfârşitul iernii, când se poate pune preţ pe orice rest de resurse din gospodărie. Şi toate acestea se întâmplă pe fondul unei serii neinspirate de mesaje care curg peste ţară de la nişte oficiali.
Se nominalizează prim-miniştri fără nicio şansă. Se afişează ţinute de paradă în zile de doliu naţional. Se anunţă victorii economice în zile de prăbuşire a puterii de cumpărare pentru toţi cetăţenii români. Numai foarte rar s-a putut vedea în istoria omenirii o aşa diferenţă între ştirile oficiale şi realitatea naţională. Şi, acolo unde s-a putut vedea, ea s-a numit dictatură, iar dictatura şi politica n-au locuit niciodată în aceeaşi casă. Politica este o faţă a democraţiei. Trebuie să ne întoarcem la ea cu şi mai mult interes şi s-o facem cu mult respect şi profesionalism, pentru a nu cădea sub administrarea celor care pierd legătura cu realitatea.
Neaţă Eugen, deputat PSD
