Combinaţia guvernamentală s-a dărâmat. După o serie neterminată încă de eşecuri, aşa-zisa coaliţie de dreapta a căzut de pe masa puterii şi s-a spart. Aşa se întâmplă când construieşti pe teren alunecos. Mai devreme sau mai târziu, construcţia se sparge în bucăţile din care a fost făcută şi o ia la vale. Nimic n-o mai poate opri. Degeaba te superi şi te enervezi, bucăţile se duc pe apa sâmbetei, de unde au şi fost adunate pentru marea zidărie a guvernării peticite de până mai ieri. Cârpeala a apărut acum în toată splendoarea ei şi croitorul pare s-o ia de la capăt. Adună petecele risipite – liberale, useriste şi udemeriste - şi încearcă să le pună la loc în peticeala iniţială, care tocmai s-a destrămat. Nu se mai potrivesc. Nu că s-ar fi potrivit vreodată. Cum să aduci pe acelaşi drum călători care au pornit în direcţii diferite, fiecare crezând că se îndreaptă în direcţia cea mai potrivită? Liberalii, cu comportamente de unici posesori ai adevărului, userişti cu convingerea că sunt singurii care ştiu ce înseamnă o reformă şi udemerişti aşezaţi confortabil exact în centru de greutate al puterii. Fiecare cu ale lui, cum s-ar zice. Nimeni cu ale tuturor. Combinaţia guvernamentală născută din spuma întunecată a puterii care nu ţine cont de voinţa electoratului, s-a dărâmat. Şi jocul se reia, dar nu de la început. Acum se ştie că useriştii nu vor cu prim-ministrul demis, liberalii, cu useriştii şi udemeriştii, cu cine zic liberalii că nu vor. Marea împrăştiere guvernamentală a atins dimensiunile maxime, se pare. Întotdeauna este loc de mai mult însă şi aşteptăm cu toţii episodul următor din marele serial al dezamăgirilor guvernamentale, care ni se tot arată de aproape doi ani de zile. În timp ce ţara şi poporul ei se confruntă cu o pandemie mortală - în creştere exponenţială chiar acum - şi cu ameninţări sociale şi economice fără precedent. Nimeni nu are chef de glume, de noi experimente guvernamentale şi de ţâfne politice la nivel înalt.