Aş insista ceva mai mult asupra turismului monahal, despre care am scris rândul trecut. Ca şi turismul balnear şi de divertisment, este cel mai atractiv pentru vâlcenii înşişi.
La fiecare sfârşit de săptămână, conjudeţenii noştri se îndreaptă spre băile cu apă sărată şi spre acvaparcuri, spre munte, în general - în sezonul estival - şi spre mănăstirile şi schiturile vâlcene. Cei mai mulţi dintre ei sunt turişti şi pelerini în acelaşi timp. Vin să revadă – a câta oară? – biserica din interiorul mănăstirii, să aprindă câteva lumânări pentru cei trecuţi în eternitate şi pentru cei alături de care îşi trăiesc viaţa, să se închine în semn de recunoştinţă şi de speranţă în cele ce vin, să simtă liniştea fără egal a lăcaşului sfânt şi să reflecteze la încercările vieţii. Mănăstirea, schitul şi biserica sunt pentru creştinul ortodox locurile cele mai apropiate de Dumnezeu şi, aşa cum spuneam şi rândul trecut, locurile unde se păstrează istoria locală, judeţeană şi naţională. Nu este de mirare că ele sunt atât de populate de pelerini şi de turişti vâlceni. Fiind foarte aproape de casă, ei nu înnoptează decât rareori în mănăstiri. Mi s-a povestit că, în urmă cu mai multe decenii, drumeţii care mergeau pe jos pe vârful Cozia înnoptau întotdeauna la Mănăstirea Stânişoara, de pildă. Călugării aveau un anume loc pentru cazarea lor şi le ofereau întotdeauna o cină foarte gustoasă. Tot acolo, am înţeles, existau şi locuri dedicate musafirilor pentru perioade mai lungi de timp. Acestea din urmă se pot găsi şi acum, din ce în ce mai multe, în majoritatea mănăstirilor vâlcene (vezi lista de la final). Cele mai multe dintre mănăstiri sunt aşezate în apropierea unor localităţi cu oameni gospodari, care au construit ei înşişi locuri de cazare din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai numeroase. La Cozia şi la Călimăneşti, pentru mănăstirile Cozia, Turnu şi chiar Stânişoara, la Horezu pentru monumentul brâncovenesc din apropiere, la Govora şi Mihăeşti pentru Govora, la Frânceşti pentru Mănăstirea Dintr-un lemn şi aşa mai departe.
Turismul monahal sprijină dezvoltarea economică a localităţilor din apropierea lăcaşurilor de cult. În plus, oferta turistică din zona mănăstirilor este îmbogăţită ici şi colo de agroturism, dezvoltat într-o mai mică măsură pe teritoriul judeţului Vâlcea. Dar despre această formă de turism, foarte atractivă în zonele cu puternic specific tradiţional românesc, vom spune câteva lucruri data viitoare. (Mănăstirea Antim-10 locuri de cazare, Arnota-35, Bistriţa-87, Bradu-10, Sf. Ierarh Calinic de la Cernica-40, Cornet-10, Cozia-94, Dintr-un Lemn-48, Frăsinei-242, Govora-20, Gruiul Lupului-3, Hurezi-20, Iezer-7, Lacul Frumos-10, Obârşia Lotrului-9, Pătrunsa-40, Stănişoara-50, Turnu-80)
Eugen Neaţă
deputat PSD
