Opinii

 

Romanul lui Octavian Herţa, Imersiv, se citeşte figural şi figurativ, ca o fascinaţie perpetuă, departe de plăcerea textului! Spre fructele coapte, brăzdat de oboseală şi lumină, cu stil, departe, din nou, de artificii...

Este cunoscută polemica dintre Marquez şi Borges despre importanţa jurnalismului, a jurnalistului, în contemporaneitate şi nu numai! Borges a cultivat esteticul, Marquez marea naraţiune! Mihai Zamfir înclina spre opera lui Borges...

Discuţia este complexă şi nu este tema cronicii de acum! În primul rând mă bucură apelul lui Octavian Herţa la dialogul cu un critic literar! Putea fi şi altul! Apelul în sine presupune o conştiinţa! A scrisului... Ziariştii de la "Curierul" au apelat întotdeauna la mine pentru a-şi pregăti, literar şi cultural, copiii. Este o modalitate de paideea şi din partea lor şi din partea mea. Şi, mai ales, un dialog într-o societate, într-o comunitate... Vă dau un exemplu petrecut în învăţământ... La un Colegiu, o doamnă, având copilul la o clasă, unde predam, m-a întrebat de ce predau la clasa, Şcoala Ardeleană... La Vâlcea noi nu avem şcoală! Niciunul dintre ziariştii de la "Curierul" n-ar fi făcut aşa ceva! Toposul cultural funcţionează în lumea scriitorilor ziarişti...

Am cunoscut ziarişti din tânăra generaţie, la debutul cărora am contribuit, în ultimul timp: Andreea Ionescu, (Jurnalul literar, Săptămâna în Oltenia), Cărbunescu Marius (Adevărul) şi Octavian Herta.

Au luat premii naţionale importante, fiind publicaţi de edituri foarte serioase. Acum aş spune câteva fraze...

Octavian Herţa este scriitor, are talent, are stil. Stilul face diferenţa dintre un jurnalist şi un scriitor. Înseamnă şi stilistica unei existente! Să zicem, după Mihai Zamfir, "că stilul este o modalitate recognoscibilă, în care un scriitor îşi tratează limba!"

Romanul "Imersiv" are pagini de memorie afectivă şi, în modul, în care este "imersiv" în a descrie existenţa tatălui şi a fiului, a tatălui, a fiului, a mamei... tulburător! Evenimentele, care duc spre finalul tragic, moartea mamei, sunt o arhitectură, o memorie de elemente pulsionale... Se întâlnesc epica naturii interioare cu natura exterioară, în alţi termeni, natura naturată şi natura naturans! Moartea mamei se suprapune pe ruperea zăgazurilor de la Vidraru! Stilul aici este dat de viziunea pluvială, de imaginile dintr-o arhivă de filmologie, de stilistică a filmologiei... Limbajul poetic instituie un dincolo, un dincolo de istorie, o atmosferă de origini, o eliberare de frică... Sunt, evident, topite bibliografii, un artifex, o sublimare de fluctuaţiile iatrogeniei istorice... Un dialog cu zeii recesivi!

O bucurie pentru totdeauna de a povesti! Incantaţii din scandările zorilor, din fraza povestitorului fără nume, sinteză de apolinic şi dionisiac. "l-am auzit pe tata strigându-l pe Costin iar apoi pe mine, l-am văzut izbind cu picioarele uşile maşinii, l-am simţit luându-mă de braţ şi împingându-mă afară, în ploaie, pe iarba udă, s-a întors apoi după Laura şi frăţiorul ei mai mic, Laurei îi sângera fruntea, nu-i nimic grav, e doar o tăietură, îl mai aud pe tata, suntem cu toţii afară, sub ploaia care nu mai conteneşte, fugiţi cât puteţi de repede şi asta am făcut, tata cu Costin în braţe, eu în spatele lui, Laura şi frăţiorul ei în spatele meu, am luat-o la fugă către blocuri, să nu vă uitaţi în urmă, copii, să nu vă uitaţi, l-am auzit pe tata strigând iar atunci, aşa cum făceam de fiecare dată când mi se spunea să nu fac ceva, mi-am întors capul şi am văzut teribilul val".

Înaintea acestui final, Octavian Herţa reordonează textual existenţa în angoasa vieţii dinaintea lui 1989! Romanul se citeşte figural şi figurativ, ca o fascinaţie perpetuă, departe de plăcerea textului! Spre fructele coapte, brăzdat de oboseală şi lumină, cu stil, departe, din nou, de artificii...

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...