“Lecţia de educaţie fizică în condiţii de “bal mascat”!

Sau cum pui în pericol sănătatea, interesul superior al copilului şi un domeniu cheie al societăţii prin incompetenţă şi nepăsare
Cu mască sau fără mască. Aşa suna titlul unei piese celebre de teatru de comedie. Numai că, în cazul pe care vi-l supun acum atenţiei, stimaţi colegi, suntem departe de a vorbi de o comedie. Vorbim de o adevărată tragedie.
Cu siguranţă, cunoaşteţi meciul de ping-pong dintre Ministerul Educaţiei şi Ministerul Sănătăţii pe tema obligativităţii purtării măştii de către elevi la orele de educaţie fizică. Un du-te-vino continuu care s-a remarcat până acum prin lipsa celor mai elementare cunoştinţe privitoare atât la condiţiile minim necesare de desfăşurare optimă a actului de educaţie fizică, cât şi la principiile sale fundamentale care presupun şi implică mişcare, relaxare, dezvoltare fizică armonioasă, integrare şi socializare.
Ori, în acest caz, consider, stimaţi colegi, că experienţa şi expertiza mea în domeniu îmi permit să am o opinie avizată pe această temă care a trecut prin toate spectrele. De la ilaritate, la uimire profundă, groază, nedumerire, neputinţă. O opinie pe care o puteţi confrunta oricând cu cele ale altor specialişti în domeniul educaţiei fizice şi sportului şi în drepturile omului.
De asemenea, chiar indicat în această privinţă ar fi ca fiecare dintre dumneavoastră să testeze şi practic ceea ce acum, prin Ordin comun, Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii propun. Mai precis, citez din acest Ordin care, cu siguranţă, a fost elaborat în laborator şi citit în birou:
“Masca de protecţie este obligatorie pentru elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal şi pentru studenţi şi va fi purtată în sălile de clasă, în timpul deplasării în incinta unităţii de învăţământ şi în timpul pauzelor, atât în interior, cât şi în exterior. La orele de specialitate din învăţământul vocaţional este obligatorie purtarea măştii de protecţie, cu excepţia orelor de studiu ale instrumentelor de suflat. În acest caz este necesară asigurarea de spaţii individuale pentru exersare.”
Doamnelor şi domnilor,
Stimaţi colegi,
Trăim condiţii excepţionale, însă aceste condiţii excepţionale nu presupun reinventări şi interpretări absurde şi aberante, care anulează complet concepte şi domenii. Ele nu înseamnă nici prin a face mai mult rău erijându-se în scrupulozitatea întruchipată care să-ţi permită să te degrevezi de toata responsabilitatea ce îţi revine şi de obligativitatea creării şi asigurării cadrelor necesare în timp ce te scalzi satisfăcut în imaginea publică de gardian feroce şi profesionist desăvârşit numai bun de dat exemplu tuturor.
Acest Ordin dat de două entităţi reprezentative ale statului care nu doar că se presupune, ci au şi obligaţia de a cunoaşte până la cel mai mic detaliu toate aspectele implicate în domeniul gestionat, precum şi cele privitoare la relaţia de interdependenţă dintre ele, nu înseamnă nimic altceva decât alterarea actului şi proiectului didactic, precum şi completa omitere a tuturor factorilor care asigură şi contribuie la sănătate, progres şi performanţă.
Nu pot să nu mă întreb dacă cei care au elaborat acest Ordin au participat măcar o dată în viaţa lor la vreo oră de educaţie fizică! Ca să nu mai vorbesc despre practicarea vreunui sport. Pare de-a dreptul imposibil având în vedere inepţia sanitar-educaţională cu accente de încălcare a drepturilor omului pe care au emis-o cu atât de multe pretenţii de specialişti.
De fapt, un Ordin care, în loc să ne protejeze copiii şi să le ofere şansa la dezvoltare, îi îmbolnăveşte!
Oare, nimeni din cele două ministere nu a avut măcar curiozitatea de a da o simplă căutare pe Google, dacă pregătirea şi resursele în materie le lipsesc?
Oare, nimeni din cele două ministere nu a avut măcar inspiraţia de a se întreba: Oare eu, dacă aş fi elev sau profesor, cum as putea participa la ora de educaţie fizica sau face sport de performanţă în aceste condiţii? Aş putea? Mi-ar fi bine?
Se pare că nimeni nu şi-a pus aceste întrebări, stimaţi colegi. Adică, un act minimal de informare şi de empatie ar fi făcut diferenţa. Din păcate, astăzi, avem acest Ordin nu doar halucinant, ci de-a dreptul dăunător. Rezultatul lipsei de atenţie şi de interes la adresa opiniilor specialiştilor în domeniu, al oricărui interes faţă de binele şi drepturile copiilor şi maxima desconsiderare faţă de sportul de performanţă, sportul şcolar, reprezentanţii şi practicienii lor.
Stimaţi colegi,
Educaţia fizică înseamnă acea legătură intrinsecă dintre sănătate, echilibru şi dezvoltare la toate nivelurile.
Nu trebuie să fii expert în domeniu pentru a-ţi da seama cât de importantă este ea pentru copiii noştri. Aşa cum nu trebuie să fii laureat de premiu Nobel ca să înţelegi importanţa sportului şi legătura sa cu sănătatea.
Din păcate, pentru actualii guvernanţi, observ că principala preocupare pentru care au găsit scuza universală care să le mascheze şi lipsa de pregătire şi de implicare este aceea de a crea anacronisme şi erori grave cărora le cad victimă copiii noştri şi cei care îi îndrumă şi-i sprijină în dezvoltarea lor sănătoasă”.

Senator PSD Vâlcea,
Constantin-Bogdan Matei