Incidentul recent de respingere şi izolare a unui vaccin a luat prin surprindere pe oficialii români. De la informaţia europeană că vaccinul cu pricina poate face şi rău şi până la reacţia românească au trecut două-trei zile. Dacă aşa ceva s-ar fi întâmplat într-un război - şi s-a mai întâmplat în războie purtate de noi în istorie – am fi fost slugi la alţii. Criza de sănătate pricinuită de infecţia cu coronavirus este un război şi reacţiile întârziate pot face foarte multe victime. Poate le-a şi făcut deja, dar, la lipsa de talent şi de bune intenţii cu care producem informaţii, morţii sunt de multă vreme îngropaţi şi uitaţi. Am asistat între timp şi la comedia cu noi suntem de partea transparenţei informaţiilor după ce, de mai bine de un an, informaţiile despre mersul crizei de sănătate sunt generale, bune de nimic. Dintr-o dată toată lumea liberală românească susţine transparenţa informaţiilor. Mă aştept ca mâine-poimâine să ia steagul galben-albastru în mână şi să se lupte cu cei care împiedică testarea şi producţia de informaţie pentru populaţia curioasă.

Multe efecte mai are şi virusul acesta asupra indivizilor de la guvernarea liberală! Spun liberală, pentru că informaţiile acelea au fost scăpate pe internet de un strănut userist, care a apăsat pe pedala de acceleraţie şi nu pe frână, cum recomandă înţelepciunea liberal-cotrocenistă atunci când vine vorba despre informarea publicului cu privire la mersul lucrurilor în ţară. Glume, glume, glume, dacă n-ar avea urmări asupra speranţei publice şi a încrederii elementare în instituţiile statului.

Şi, ca să înaintăm tot din una în alta, tocmai a sosit un raport despre veselia poliţiştilor de la Oneşti în timp ce criminalul îşi hăcuia victimele născute cu cetăţenia statului care n-a putut decât să râdă cu burta până la urechi în timp ce oamenii mureau. Citiţi-l, e week-end şi nu strică puţină veselie.

Nu ştiu dacă aţi văzut, dar guvernul îşi trimite agenţii electorali prin studiourile de televiziune să ne arate ce greşeli au făcut forţele de interne la Oneşti ca şi cum ele se află sub comandă sovietică, nu românească. Nu voi pune nicio concluzie la acest comentariu. Ceva este nelalocul lui la vârful ţării şi amatorismul guvernării se scurge în toate instituţiile ei, dinspre grămăjoara de miniştri şi secretari de stat liberali, userişti şi udemerişti şi până la paznicul uşii pe care nu mai intră nimeni cu nicio speranţă, în căutarea unui acar Păun care abia aşteaptă să fie făcut de râs şi de ocară de filozofii de la guvernare.