Profesorul Gheorghe Bobei a avut destinul generatiei lui. Al fericirii. Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Horia Vintilă: Exilul. Constantin Noica, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Nicolae Steindhart: închisorile.
Gheorghe Bobei, gustând din pustia laică, fiind, adică, asistent al universitarului Mihail Dragomirescu, recita "Stiinţa literaturii", a scris o teză de licentă excelentă, apreciată, pe lângă media 10, cu 6 bile albe, de o comisie universitară, formată din Ramiro Ortiz, Mihail Dragomirescu, Ovidiu Densuşianu, Dimitrie Gusti; l-a vindecat pe George Calinescu, după ce acesta a scris Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Criticul şi istoricul literar fusese atacat de contemporani, datorită valorizărilor din celebra Istorie. S-a retras la Câineni, l-a chemat pe Ghită Bobei să-i cânte la vioară, să povestească filosofie. Într-o zi Bobei a plecat la Vâlcea, după merinde. Când a revenit G. Călinescu plecase. Sef de promoţie lui Şerban Cioculescu, Gheorghe Bobei a primit răsplată imaterialitatea din afirmatia: "Nu dau un car de poezie, pentru o rablă de rată". (Adică i se interzisese să călătorească cu "mijloacele de transport" de atunci, pentru a nu comunica cu ai lui, mosneni independenti si intelectuali autentici. Ion Apostol Popescu alesese calatoria cu trenul, ca cersetor, in locul inchisorii. Va muri in 1986, pensionat pe caz de "boala", inmormantat la Nicula, cu 16 episcopi, intr-o iarna ca intr-o stingere filocalica, cu efluvii de multime ritualica, nesangerie), dupa ce fusese dat afara din invăţămant.. O recluziune blandă, pustiitoare pe termen lung...
Destinul fericirii, al patimilor după fericire, astfel descoperind "sentimentul romanesc al fiintei". Constantin Noica povesteste in "Sentimentul romanesc al fiintei" despre bolovanii de piatra, pe care Constantin Brancusi ii avea in gradina casei, pe care o inchiriase in Targu Jiu,atunci cand sculpta "Coloana fara sfarsit". Piatra fusese slefuita nu de mana omului, fusese slefuita de ape,de natura. Apele semnifica, simbolul lor in acest context, nu o feerie generala, o fiinta generala, artifex de mana omului, ci a descoperi la tot pasul: feeria, fiinta, precum altadata Democrit si Parmenide. Adica fiinta care insufleteste.
In perioada studiilor universitare, Gheorghe Bobei si-a exersat disponibilitatile spre domeniul criticii literare, si-a completat pregatirea teoretica, avand mentor pe Mihail Dragomirescu, autorul Stiintei literaturii. Teza lui de licenta publicata de Academie urmeaza ceea ce s-a numit critica stiintifica, al carei intemeietor era Mihail Dragomirescu. Inainte de a-si scrie teza de licenta, Gheorghe Bobei publica in revista Falanga din 15 mai 1929 o cronica literara la volumul "Cantecul plopilor", de I. Perieteanu. Revista avea ca director pe Mihail Dragomirescu. Gheorghe Bobei interpreteaza volumul din punctul de vedere al stiintei literaturii al criticii estetice. I. Perieteanu e prezentat cititorilor mai mult ca versificator, "ci poet... e numai rareori". Redundanta formulelor de care se prevaleaza poetul nu a fost prielnica "firavului sau talent". Gheorghe Bobei va urmari diacronia lui I. Perieteanu din 1907 pana in 1927. Stabileste filiatii cu Andre Rivoire, care l-ar fi inspirat pe autorul volumului "Cantecul plopilor".
Interpretand poezia filosofica a lui Perieteanu, Gheorghe Bobei constata prozaismul sec din "Sonetul ochilor". Poezia "Barcarola" ii da lui Gheorghe Bobei posibilitatea de a face observatii de esenta. Il banuieste pe autor de constructivism, adaugand imediat "fara spontaneitate, fara plasticitate". Mai mult, face referiri la decanofonicul sec, citand... Observa lipsa de inspiratie si eruditie a lui Perieteanu, care se lasa influentat de parnasieni si simbolisti neantologabili.
Finalul cronicii este formulat in asa fel incat poate fi comparat cu fraza melancolic melodica a lui Dimitrie Caracostea. "Spiritul este al teoriei capodoperelor desfasurata intre eruditia conceptelor si inefabil. Domnul Perieteanu, cum este ajutat de o aleasa cultura literara si cum talentul nu-i lipseste, daca va putea sa uite, in momentele de cristalizare a sentimentelor si a gandurilor, tot ce vanturile de aiurea ii aduca ca ademenire, ne va da, cred, in curand, un cantec nou, care sa fie nu numai al sau, ci si al nostru."
Mihail Dragomirescu este singurul estetician roman recunoscut in strainatate prin sistemul sau coerent articulat. Conceptele lui Mihail Dragomirescu sunt: estetica integralista, axa integralista, fumosul psihofizic, capodopera. Psihofizicul, "piatra unghiulara a sistemului", nu se defineste printr-o suma sau sumum de elemente psihice si fizice, ci printr-o entitate noua, e estetica imanenta. Estetica integralista stabileste diferenta ontica intre fizico-psihic, "existenta utilitara" (determinata cauzal si temporar) si psihofizic, lumea frumosului caruia i se confera sensul de "fiinta... transcendenta" (stiinta literaturii).
Conceptul de capodopera propus de Mihail Dragomirescu este "prototipul unei specii care inseamna suflet incorporat in materie fizica" (integralismul) si mai departe: "capodopera ca realitate psihofizica este altceva decat lucrul fizic EA traieste in noi, desi pare afara de noi" (integralismul). Capodopera are o structura monadica si coaguleaza integralismul dezvoltata ca teorie in studiul "Critica stiintifica si Eminescu" si structurat/restructurat in "Stiinta literaturii" (1926) si "Integralismul" (1929). Mihail Dragomirescu coresponda cu Benedeto Croce.
Am putea sa citam afirmatia lui Martin Heidegger, dupa care romanii (latinii, cum le spunea el) au o propensiune vitala spre mit. Walter Biemel scria: "Heidegger cunoaste Romania din buna reputatie de a fi o tara a filosofilor, caci mereu ii vin de acolo studenti la filosofie... Pe cand bulgarii vin la Freiburg sa studieze economia politica, iar maghiarii medicina, romanii isi reprezinta tara pe frontul spiritual" (intre studentii romani ai lui Martin Heidegger se numara: Dumitru Cristian Amzar, Nicolae Balca, Walter Biemel, Virgil Bogdan, Alexandru Dragomir, Constantin Floru, Vintila Horia, Constantin Noica, Constantin Oprisan, Petre Pandrea, Chirila Popovici, Stefan Teodorescu, Ernest Bernea, Petre Tutea, Octavian Vuia).
Mentorii, profesorii lui Gheorghe Bobei de la universitate sunt valorile natiunii de atunci. Tanarul student este fascinat de arhaismele folosite de Iorga ("purecare/purecat"...). Ion Bianu ii atrage afirmatia: "batranelul ramas pana acum cateva luni, printre noi, ca o marturie a vremurilor de luminozitate blajina". Nicolae Cartojan a instituit eruditia in instituirea limbii literaturii vechi. Ovid Densusianu este autorul celebrei lucrari Histoire de la langue Roumaine - Istoria limbii române (2 volume, Histoire de la langue roumaine - Les origines 1901, si Histoire de la langue roumaine - Le XVIème siècle 1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv). Este in acelasi timp si un simbolost antologabil. Gheorghe Bobei remarca, dintre cei peste treizeci de profesori audiati ("pe unii din curiozitate, pe altii din obligativitate, regulamentar"): majoritatea nu se indepartau de izvorul limbii autentic. Tudor Vianu, Mircea Florian vor folosi un limbaj neologistic.
Lucrarea de licenta a lui Gheorghe Bobei: "Poezia lui Panait Cerna" publicata in 1931, in revista "Invatatorul si universitatea" este memorabila pentru parcursul profesorului si pentru valorile din universitatea de atunci. In opinia lui Gheorghe Bobei exista trei capodopere ca personalitati si mai apoi reprezentante ale integralismului, ale psihofizicului: Grigore Alexandrescu simbolizand "olimpianismul", prin care poezia romaneasca s-a inaltat la treapta universala, Mihai Eminescu - reprezentant al pesimismului, "creator cu posibilitati multiple a carui inspiratie este inviorata de ape venind din adancuri indepartate" si, Panait Cerna, poet mare, "care reprezinta cel de al treilea pol al sufletului romanesc, acela al optimismului". Sub influenta, desigur, a maestrului sau, Mihail Dragomirescu, Gheorghe Bobei investeste pe Panait Cerna, apreciaza Dumitru Mitrana, autorul monografiei "Gheorghe Bobei "(pana la un punct monografie serioasa ,de citat,utila) cu atributele: "onestitate romaneasca si sobrietate nationala". Aceasta se va intampla odata: "atunci... numai atunci cand vom deveni fanatici iubitori de neam si datini. Cand adica vom lasa-o mai domol cu ifosele toreadorice-nationaliste si ne vom hotari pentru lucrul romanesc, cat mai ales vom da cu piciorul grotescului, pseudo".
Gheorghe Bobei afirma: "o cultura temeinica presupune cunoasterea unui intreg arsenal al limbajului, cu atat mai mult cu cat nici nu ne este ingaduit sa nu cunoastem fiinta a trei-patru limbi dintre care latina nu poate lipsi".
Despre folosirea arhaismelor si a neologismelor, Gheorghe Bobei va afirma: "in toate directiile de activitate spirituala, vorba de acasa are pret cu mult mai mare decat potopul de neologisme si radicalisme, care ingreuneaza expresia si saracesc simtirea".
