Special

Jurnal de bord:

Trei generaţii, un secol în serviciul Marinei Militare Române

După o perioadă de 40 de ani, în care şi-a împletit destinul cu Marina Militară Română, Şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceamiralul Dr. Alexandru Mîrşu, trece în rezervă, la data de 30 iunie. Viceamiralul Mîrşu a fost numit la conducerea Forţelor Navale Române în anul 2013, este cel de-al 34-lea şef al acestei instituţii unice din România cu o tradiţie de 160 de ani şi este amiralul care a deţinut comanda Marinei Militare Române pentru cea mai lungă perioadă de timp, după Revoluţia din Decembrie 1989.

A depus jurământul de credinţă faţă de Patrie, în anul 1980, în calitate de student al Facultăţii de Navigaţie, Secţia Militară, din Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa şi, după absolvirea acestuia, a urmat o perioadă de peste 20 de ani în care şi-a desfăşurat activitatea la nave, ocupând diferite funcţii, de la comandant unitate de luptă la comandant de nave, precum şi funcţii de conducere în structurile divizioanelor de nave. Experienţa profesională, dobândită de viceamiralul Mîrşu în primele două decenii de activitate, a fost apreciată de conducerea Forţelor Navale şi, în anul 2005, a fost primul ofiţer de marină român căruia i s-a încredinţat comanda Grupării de Forţe Navale pentru Cooperare în Marea Neagră (BLACKSEAFOR), o iniţiativă regională pentru dezvoltarea dialogului militar în bazinul pontic, alcătuită din nave militare ale celor şase state riverane.

Începând cu anul 2006, viceamiralul Alexandru Mîrşu a fost promovat în funcţii de conducere ale comandamentelor marilor unităţi din Forţele Navale. În această etapă a carierei sale, a dezvoltat programe noi de leadership, de reorganizare şi de instruire, în acord cu statutul României de membru al NATO, dobândit în anul 2004, având mereu în vedere dezvoltarea profesională a resursei umane din subordine, navele, tehnica din dotare şi patrimoniul Forţelor Navale. În calitate de comandant al Flotilei 56 Fregate (2006-2009), a susţinut reluarea tradiţiei aviaţiei maritime, prin dezvoltarea programului de instruire a primilor piloţi de elicopter proveniţi din ofiţeri de marină şi a programelor de instruire comună a elicopterelor Puma Naval cu fregatele T22R.

După trei ani, a fost promovat la conducerea Flotei (2009-2013) şi a fost înaintat la gradul de contraamiral de flotilă (cu o stea). În timpul acestui mandat al său, Forţele Navale Române au înregistrat două premiere notabile în istoria recentă, prin participarea unei nave militare româneşti la prima misiune de luptă de după cel de-Al Doilea Război Mondial (Operaţia NATO „Unified Protector”, Marea Mediterană, Libia, 2011) şi la prima misiune împotriva pirateriei navale în Oceanul Indian, în Emisfera Sudică (Operaţia UE „Atalanta”, 2012), ocazie cu care Marina Militară Română a devenit o marină cu capabilităţi de proiecţie a forţei dincolo de Bazinul Mediteranean.

În luna decembrie a anului 2013, a fost avansat la gradul de contraamiral (cu două stele) şi a fost numit şef al Statului Major al Forţelor Navale, iar trei ani mai târziu a fost avansat la gradul de viceamiral (cu trei stele). În această calitate, în plan extern, viceamiralul Mîrşu a reprezentat ţara noastră în forumul Comandanţilor Marinelor Militare din NATO şi Uniunea Europeană (Chiefs of European Navies, CHENS), o iniţiativă alcătuită din şefii marinelor militare din Europa pentru dezbaterea subiectelor legate de securitatea maritimă şi de conceptele strategiilor maritime. Fiind considerat decanul acestei iniţiative internaţionale de către omologii săi din ţările membre, prin prisma experienţei sale profesionale, viceamiralul Alexandru Mîrşu a fost o voce importantă în discuţiile cu privire la situaţia de securitate din bazinul Mării Negre, a promovat constant imaginea Forţelor Navale Române şi a Armatei României şi a contribuit la consolidarea statutului ţării noastre de partener de încredere al aliaţilor din NATO şi UE, un partener care îşi respectă angajamentele asumate.

În perioada în care viceamiralul Mîrşu s-a aflat la conducerea Forţelor Navale Române, această instituţie şi-a consolidat statutul de partener de încredere în cadrul forţelor navale din Alianţa Nord-Atlantică, prin asigurarea unei prezenţe navale constante şi robuste, atât în Marea Neagră, cât şi în Marea Mediterană, nu numai prin participarea la exerciţii, misiuni şi operaţii ale Alianţei, ci şi prin dislocarea infanteriştilor marini în Teatrul de Operaţii din Afganistan (2019) şi prin asumarea comenzii unei grupări navale permanente NATO, pe flancul maritim sudic al Alianţei (2020), două acţiuni realizate pentru prima dată de Marina Militară Română.

În plan intern, Forţele Navale Române şi-au adaptat structura organizatorică în funcţie de cerinţele operaţionale derivate din misiunea de bază a Armatei României, au realizat fundamentarea mai multor programe de modernizare a capabilităţilor de luptă şi au demarat programele majore de înzestrare.

Totodată, învăţământul militar de marină românesc a fost extins la nivel liceal şi universitar, prin reînfiinţarea Colegiului Naţional Militar „Alexandru Ioan Cuza” şi prin reluarea pregătirii ofiţerilor de Marină în Domeniul Arhitectură Navală, la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, în anul 2018. În plan internaţional, sistemul de învăţământ al Forţelor Navale Române a fost interconectat cu numeroase instituţii de învăţământ militar de marină din Europa, America şi Asia, prin zeci de programe, parteneriate şi schimburi de experienţă. În anul 2018, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” a preluat de la SUA preşedinţia Conferinţei Comandanţilor Academiilor Navale din Europa şi NATO, iar recunoaşterea de către partenerii externi a calităţii ridicate a sistemului de învăţământ al Forţelor Navale Române este confirmată şi de numeroasele stagii de instruire practică, desfăşurate la bordul navei-şcoală „Mircea” pe timpul marşurilor de instrucţie, de către studenţii militari străini.

De-a lungul carierei sale, viceamiralul Mîrşu şi-a perfecţionat pregătirea profesională prin absolvirea unor forme de învăţământ militar universitar şi postuniversitar, atât în România, cât şi în Canada, Olanda, Germania, Italia, Marea Britanie şi SUA, iar în anul 2010 a obţinut titlul de Doctor în Ştiinţe Militare. Meritele domniei sale i-au fost recunoscute, în plan naţional şi internaţional, prin acordarea de numeroase distincţii şi medalii, precum Ordinul Naţional „Steaua României”, în grad de „Cavaler”, Ordinul Naţional „Pentru Merit”, în grad de „Cavaler”, Crucea Naţională „Serviciul Credincios”, Ordinul "Virtutea Maritimă" în gradele de „Comandor” „Cavaler” şi „Ofiţer”, Medalia „Commendation” din partea Statului American Alabama, Ordinul Naţional al Legiunii de Onoare Franceze şi altele.

Legătura sentimentală a viceamiralului Alexandru Mîrşu cu Forţele Navale Române a fost construită în timp, înainte de a îmbrăca uniforma de ofiţer, prin puterea exemplului dat de predecesorii din familia sa, care au servit culorile Pavilionului Tricolor la bordul navelor militare. Bunicul său, Panait Mîrşu, a lucrat în Marina Militară Regală, din anul 1920 până după cel de-Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost ambarcat pe distrugătoarele „Mărăşeşti” şi „Regina Maria” şi a luat la parte la bătălia navală din zona Tuzla, din anul 1941, împotriva a două nave militare sovietice, „Moskva” şi „Harkov”. Tatăl său, Costică Mîrşu, a fost ofiţer de marină în perioada 1953-1986 şi a îndeplinit numeroase funcţii de execuţie şi de comandă în Marina Militară, de la comandant de unitate luptă, până la comandant de divizion de nave şi şef al pregătirii pentru luptă în Comandamentul Marinei Militare, dintre care menţionăm doar funcţia de la Divizionul 146 Dragoare de Bază, din perioada 1963-1966, pe care a ocupat-o şi fiul său, Alexandru Mîrşu, patru decenii mai târziu, în anul 2004.

În timpul carierei sale, viceamiralul Alexandru Mîrşu a pus un mare accent pe dezvoltarea coeziunii marii familii a Forţelor Navale. Într-un interviu acordat Revistei „Marina Română”, acesta declara că „ (...) echipajul navei este mai mult decât o comunitate de oameni care trăiesc şi muncesc într-un spaţiu îngust, într-un mediu adesea ostil şi solicitant. Echipajul este o familie pentru că, în momentul în care ai dat mola şi ai plecat de la cheu, el este familia ta, cu care îţi împărtăşeşti şi bucuriile şi amărăciunile. A fi membru al unui echipaj, indiferent de mărimea navei, înseamnă că ai şi obligaţii şi responsabilităţi şi că trebuie să te adaptezi la orice situaţie. În acelaşi timp, echipajul şi nava sunt într-o simbioză perfectă; nu există echipaj fără navă şi nu există navă fără echipaj. Astăzi, uitându-mă în urmă, dacă aş fi pus din nou în faţa alegerii unei opţiuni profesionale, tot pe cea de ofiţer de marină militară aş alege-o”.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...