Iuliana Marciuc scrie cu dezinvoltură, creativitate şi onestitate despre întamplări din imagologia post-belică românească şi nu numai. Grila de interpretare a Iulianei Marciuc este structurată de ceea ce se numeşte apartenenţa la o viziune: "Această carte cuprinde în paginile sale destine deosebite, personalităţi media, gânduri şi frămantari, analize uneori necruţătoare, eseuri tandre şi, cu siguranţă, cititorii vor înţelege că nu este doar o carte, ci şi un gest! Un gest de prietenie şi sinceritate." Gestul, însă, se transformă într-o viziune estetică. Viziune estetică, care se bazează pe adevăr. Adevărul este conceptul de mimesis. Un adevăr instrumentalizat prin teoria textului, altfel viziunea nu ar fi estetică. Lumea televiziunii devine text şi metatext, poetica ideilor şi poietica teoriei, în textul Iulianei Marciuc "Închidem ochii şi vedem dincolo de momentul prezent şi de bucăţi de trecut, în amintiri, fragmente ale viitorului pe care noi ni-l construim, evident, în imagini. Cu cât suntem mai imaginativi, cu atât viziunea noastră asupra vieţii, a oamenilor, a viitorului este mai colorată, mai vibrantă, mai vie."
Om de televiziune fiind, Iuliana Marciuc îşi denominează vocaţia, o construieşte şi teoretic, cu talent şi erudiţie prin acest volum, "Zei de mucava", care are la origine lucrarea de doctorat cu titlul: "Imagologie în reprezentarea creativă din cinematografie şi media".
Imaginea şi chipul, sufletul şi viziunea sunt concepte dezvoltate de Iuliana Marciuc în cartea ei. Capitolul: "Imagine. Personaj. Emblemă. Simbol." din "Capitolul I: Personaje emblematice în cinematografia românească " începe prin referinţa la Ferdinand de Saussure şi definiţia, pe care savantul o propune pentru semnificant: "Semnificant este un obiect fizic, un sunet, un cuvânt tipărit sau o imagine." Urmează, apoi, analiza exactă şi, în acelaşi timp, persuasivă a citatului amintit, râsfrantă în propria viziune. Structuralismul lui Ferdinand de Saussure serveşte arborescenţei argumentelor pentru ceea ce înseamnă conceptul de" viziune".
"Dincolo de această triadă laconică, atunci când discutăm despre imagine, punem în ecuaţie şi capacitatea unui creator de "a vedea" imaginea într-o formă sau alta. Căutăm adevărul într-o imagine. Putem prezenta un peisaj sau un loc mistuit de sărăcie zenta trecutul, nici personajele trecutului. Noi doar le putem inventa. Cinematograful reprezintă realitatea prin realitate: un om printr-un om, un obiect printr-un obiect... Prin urmare, eu nu aş fi putut niciodată să o reprezint pe Medea... Pentru a o reprezenta, am luat-o pe Callas. Ceea ce este un fals. Niciodată Maria Callas nu ar fi putut să regreseze în timp, să fie Medea, adică adevărul, autenticitatea."
Fenomenologic vorbind, problema este a mitului eternei reîntoarceri. Mitul eternei reîntoarceri ca şi conceptul de axis mundi, în viziunea lui Mircea Eliade, discută, de fapt, despre reificarea lumii care nu se poate, de fapt, reîntoarce în interiorul primului concept şi nici înţelege cum se produce desacralizarea lumii în al doilea concept. Una dintre proiecţiile cele mai substanţiale din filmologia romaneasca este "Nunta de piatra""de Mircea Veroiu si Dan Pita dupa Ion Agarbiceanu. Fefeleaga, actantul principal, diegesis, nu diegeza, locuieste in interiorul existentialismului la prima vedere si in mitologia tragicului ca structura de adancime. Vizualul se sfarseste intr-un bocet mut al Fefeleagai care nu intra in rol, nu este un homo ludens, nu este un jocul de-a joaca, nici chiar jocul de-a jocul, ci mai mult neintelesul lumii, adiaforia, concept nietzschean, proba initiatica spre ceea ce nu se poate spune despre cer.
Am citat, desigur, numai cateva dintre filmele romanesti de care se ocupa, axiologic, Iuliana Marciuc. Despre" noul cinema romanesc" (concept, Alex Leo Serban) Iuliana Marciuc afirma si subscrie alaturi de o intreaga generatie la afirmatia dupa care acesta are o componenta estetica definitorie.
Asertiunile Iulianei Marciuc sunt ferme si nuantate in acelasi timp: "4 luni, 3 saptamani si 2 zile, in regia lui Cristian Mungiu, nu este un film despre un avort ilegal facut in ultimii ani ai regimului Ceausescu, ci despre prietenie si sacrificiu.
Politist adjectiv, filmul regizat de Cristian Porumboiu in 2009, nu este un film despre urmarirea pe care o face un politist dintr-un oras de provincie care investigheaza cazul unui licean cercetat pentru trafic de droguri. Este mai degraba un film despre alienare, despre zbaterile interioare ale unui politist care nu doreste sa aiba pe constiinta distrugerea viitorului unui tanar, si despre tradare. Sau Marti dupa Craciun (2010), film in regia lui Radu Muntean, nu prezinta doar tradarea intr-un cuplu, ci nevoia de a te identifica, de a sti cine esti in aceasta lume . Sau Pozitia copilului, filmul regizat de Calin Peter Netzer, castigator al "Ursului de Aur" la Berlin, nu este un film despre un accident rutier si efortul unei mame disperate de a-l salva din ghearele justitiei pe fiul sau care a produs accidentul mortal. Este un film despre lipsa de comunicare dintre o mama dominatoare si fiul sau adult."
Volumul Iulianei Marciuc, arborescent, trebuie citit pentru autenticitatea sa expusa ca simplitate din complexitate. Autentic inseamna politropic. „Substantivul tr6pos care înseamnă «fel» (de a fi), «manieră», «chip», «fire», «caracter», s-ă născut ca o metaforă spaţială: poţi stabili chipul de a fi al unui lucru după indicele de abatere de la o axă ideală; există, faţă de un comportament impersonal absolut, un gradient de personalitate, o «turmură» a fiecăruia, o modificare de direcţie care devine propia ta direcţie, calea ta, deci felul tău propriu de a fi”.
„Adjectivul pό1y - tropos presupune capacitatea «întoarcerii în mai multe direcţii», a multiplicării căii, deci a unei firi plurivoce, care poate fi înteleasă fie în neutralitatea diversităţii ca atare, fie în pozitivul a tot ceea ce este dotare variată... înseamnă atunci că politropicul reprezintă o «lege de creştere» a spiritului, având acelaşi grad de inexorabil ca trecerea naturii de la simplu la complex şi putând fi tot atât de greu înfrântă, pe cât de grea este recuperarea simplităţii din complexitatea la orice nivel al fiinţei.” (Gabriel Liiceanu, "Introducere in politropia culturii")
Exista personalitati tratate precum studiu de caz, cum ar fi D. I. Suchianu (un excelent portret contextualizat), Ecaterina Oproiu, Iosif Sava (un elogiu ca o partitura la pian), Marina Constantinescu, Catalin Stefanescu, Eugenia Voda, Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu.... O empatie: Catalin Stefanescu si emisiunea lui, Garantat 100%.
O parte dintre personajele cărţii ar putea purta şi titlul volumului: "Zei de mucava".
Realizatoarea de emisiuni Iuliana Marciuc, sinteza ea însăşi de studiu şi imagine, propune spre lectură un volum, care devine memorie subiectivă pentru lector şi privitor la stilistica imaginii comunicaţionale. Uneori, din marea învolburată, zeiţa Afrodita îşi face apariţia.