În 2019, Pro Patrimonio, în perioada aprilie – octombrie, şi-a propus să repare jgheaburile pluviale şi tencuielile de exterior din var. Bugetul estimat pentru acest lucru este de 15.000 de euro (materiale, meşteşugari, transport, coordonator). De asemenea, vor organiza o nouă Vacanţă de Lucru cu tema „Vopsele tradiţionale de var” în perioada 15 – 21 iulie 2019.
Conacul face parte din Ansamblul Conacul Neamţu, pe terenul aflat în proprietate regăsindu-se clădirea conacului, o magazie de cereale, o gheţărie, o cantină din perioada comunistă, urme parţiale ale fostelor grajduri şi anexe. Conacul Neamţu, un exemplu reprezentativ pentru arhitectura civilă din Oltenia (referinţă istorică din 1841, probabil înainte de 1800), are acum o configuraţie arhitecturală ce datează din 1920-1935, concepută de arhitectul Constantin Iotzu, adept al lui Ion Mincu, şi reprezentant de seamă al stilului neoromânesc în arhitectură (forma regională a stilului internaţional Art Nouveau). Intervenţiile arhitectului s-au desfăşurat în jurul unui corp central, dotat cu o volumetrie caracteristică construcţiilor cunoscute sub numele de culă (reşedinţă sau conac fortificat specific zonei din sudul Carpaţilor), adăugându-se elemente de tip foişor (volume specifice arhitecturii vernaculare cu influenţe din arhitectura tradiţională religioasă).
Conacul constituie un element de reper în peisajul cultural al satului şi al zonei. Istoria generaţiilor de proprietari merge până la: familia Pârşcoveanu; familia Zissu/Zissi, a cărei descendentă, Elena, căsătorită Cornetti, finanţează şi fondează Şcoala de muzică Elefterie şi Elena Cornetti din Craiova în 1911; familia Neamţu, care dă şi numele conacului, după C.C. Neamţu (1879-1948), ultimul proprietar al conacului, decedat la naţionalizarea din iunie 1948.
