Retorica întemeierii în plan cultural vâlcean se coagulează, în paradigma şi canonul naţional, şi prin volumul: Dan Tudor "INDEXUL independent TUDOR-ART". O carte rară, aspră, a utopiei literei, a vieţii ca utopie a literei, din tipologia temeliei heideggeriene, de substanţă într-o cultură, opusă funcţionării mitologiei zidului părăsit şi neisprăvit, fără reflexivitatea unei astfel de experienţe, în care ar fi trebuit să structureze citatul latin, historia magister vitae. Din acelaşi palier sunt, în cultura vâlceană, "Dicţionar de referinţe critice pentru Literatura română şi universală" (Editura Paralela 45: Director general: Calin Vlasie. Director editorial: Mircea Martin. Redactor şef: Gheorghe Crăciun), autori Mihai Mustăţea. Dana Mustăţea, Vasile Mustăţea, Ion Predescu, Constantin Popescu, Elena Ungureanu... Alexandru Nancu: "Simbolica fundamentală tradiţională" (Ars Docendi, 2013, Universitatea din Bucureşti), prin acribia citării, Ştefan Zara: "Sfantul Ambrozie al Mediolanului" (Monografie patristică), Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnicu-Vâlcea, 2018, Costel Iordăchiţă despre familia Lahovari.
Indexul independent Tudor-ART are următoarea prezentare, de găsit în debutul Cuvântului înainte, (profesionistă, directă, lapidară, cu expresivitate voluntară şi involuntară, într-o scriitură efasată în sens superior, aşa cum foloseşte termenul Sorin Alexandrescu, discutând despre stilul operei lui Liviu Rebreanu) denotativ, denotativ:
„Aceasta este cea de-a treia ediţie a Indexului Independent al pieţei de artă din Românie, după cele tipărite în anii 2012, în română (vânzări oficiale 1995-2011), şi 2013, în limba engleză (vânzări oficiale 1995-2012). Ediţiile anterioare au fost primite cu încredere de colecţionarii români şi de cei străini, care acţionează pe piaţa românească de artă. Pentru ei, încrederea în informaţia de piaţă şi în sursa care o generează este primul pas în direcţia investiţiilor planificate. Tocmai de aceea, editorii acestui index îşi limitează rolul în acest domeniu doar la culegerea şi la înregistrarea datelor, fără nicio altă legătură cu faptele comerciale de pe piaţa oficială de artă din România''
Informatia din text vorbeşte despre importanşa proiectului, neobilnuitp, verticalp, argument/argumente pentru racordarea culturii vâlcene la cea naşionalp, la corpusul instrumentalizprii artelor plastice, în general. Finalităţile directe sunt focalizate cu maximum de acribie, ca sumă şi summum. Sensurile mute, de dincolo şi dincoace de informaţie, care urmăresc destinul unei opere sau alteia, desfăşurate/desfăşurat, în contexte axiologice, gnoseologice, sociologice.
"Informaţia despre operele de artă şi despre apariţia lor pe piaţa de artă românească este una dinamică, în corectură şi în completare, în creştere continuă. În chiar momentul în care parcurgem acest text, undeva în apropiere, un documentarist, un istoric de artă sau un simplu iubitor de frumos, îndepărtează vălul uitării, al indiferenţei sau al timpului de pe biografia unui artist sau a unei lucrări".
(n.n) (Îndemn lucid dintr-un îndemn la simplitate, cu libertăţi şi libertate. Constatare de teoria artelor, indirect cu păresia, aulalia, unde funcţionează structuralitatea, din lumea distanţei, unde dispariţia idolului (strategiile socialului) face loc Absolutului, arta renaşte, zeul, trezindu-se din atipire reluminează opera, pentru orizontul de aşteptare al privitorului din deschiderea ce se închide).
"Opera de artă renaşte, care se naşte, iată, abia acum, pentru piaţa de artă, la multă vreme de la clipa în care autorul a arătat-o primului ei privitor. În ultima perioadă de timp, un număr important de cârţi şi de articole de presă a fost dedicat artiştilor uitaţi, mai puţin ştiuţi sau abandonaţi pur-şi-simplu de excesele selective de toate felurile. Cu excepţia acestor excese, nu cred că este ceva deliberat în procesul uitării artiştilor români. Se poate planifica mai inspirat, cu siguranţă, recuperarea celor mai mulţi dintre ei şi cu acest lucru s-au ocupat cel mai consecvent, în ultimul sfert de secol, casele de licitaţie din România şi grupul de lucru care a produs banca de date tudor-art.com şi Indexul Independent al pieţei de artă din România. Pentru aceste Instituţii, descoperirea şi asigurarea vizibilităţii artiştilor şi a operelor de artă este raţiunea lor cotidiană de a fi''.
(n.n). Despre piaţă, piaţa semnului lingvistic, în termeni structuralişti şi nu numai au scris Jean Joseph Goux,"Marx şi înscrierea muncii" (Jean Joseph Goux, citându-l pe J.Derrida, din "De la grammatologie" p.16, apud Antologie "Tel Quel",1960-1971, cu distincţia dintre logocentrie şi fonocentrie şi citatul din Marx: "În forma sa valoare, marfa nu păstrează nici cea mai mică urmă din valoarea sa de întrebuinţare prima, nici din munca utilă, particulară, care i-a dat naştere." p. 193 (Celebru citatat, acţionând, de fapt, malefic în istorie). Fenomenul "Plasmuitorului'' este aproximat de J.Derrida în contextul unei gândiri viitoare, de dincolo de gândirea deconstructivistă. Să-i cităm, şi, totuşi, cu un ochi plângând, pentru nocivul interpretărilor, dar, de citatat, pe G. Lukacs, Emil Gulian, Gr. Ionescu, S. Iosifescu (neomarxiţti notorii). O altă formă a "pieţei" este descrisă de Victor Ieronim Stoichiţă în: "Experienţa vizionară în arta spaniolă a Secolului de aur...”, clădită pe raportul autoritate ecleziastică-îmblânzirea freneziei mistice a secolului al şaisprezecelea.
Istoricul Vânzărilor oficiale de artă - petrecute în sălile de licitaţie şi înregistrate cu consecvenţă, încă din 1995, de banca de date tudor-art.com şi de Indexul independent al pieţei de arte din România - face posibilă identificarea unei cote oficiale, singura acceptată de actorii pieţelor internaţionale de artă.
Indexul independent al pieţei de artă din România, ediţia 2017, conţine vânzările operelor de artă în casele româneşti de licitaţie, în perioada 2005-2016. Această perioadă a fost una a marilor provocări şi a primelor noastre răspunsuri la integrarea europeană, cu efecte importante şi pe piaţa românească de artă. Închei prin a invita pe toată lumea interesată de domeniul artelor plastice, la analize cât mai îndrăzneţe, bazate pe informaţia oficială conţinută între coperţile Indexului independent al pieţei de artă din România, ediţia 2017.” (p. 7)
Preţurile tablourilor nu sunt influenţate de contextul ideologic decât rareori. Corneliu Baba este Corneliu Baba. "Rege Nebun" al lui Corneliu Baba, apărut în 1983, înseamnă 2.750 EUR, vândut în 2014. Descrierea: “Rege Nebun” (studiu) (1983), ceracolor şi guasa pe hârtie lipită pe carton, 31,5 x 24,5 cm – 2.750EUR (Bucureşti, 10 iunie 2014). Monumentalitatea din Pieţă înseamnă 47.500 EUR, Bucureşti, 20 decembrie 2016. Criticul (Portretul lui Dan Hăulică) ar presupune 700 euro în 2014. Cărţile lui au însemnat un stil, o scriitură, o mentalitate. Dan Hăulică este şi acum o formă mentis. O inserţie în generaţiile următoare, germinativă şi protectoare, cultural. Un studiu de caz: implicarea ideologică a lui Sabin Bălaşa îi aduce un anumit grad de aplatizare, vizibil în preţul şters al unui tablou sau altul, dacă nu a mai funcţionat ecart-ul cu plus evaluare sociologică. Vorbind despre Dan Hăulică, să-i rememorăm pe D.I. Suchianu, Ecaterina Oproiu, Corneliu Mihai Ionescu. Şi o carte, celebră: Alexandru Paleolog, Pictura exterioară bisericească în Ţările Română, sec. 18-19. Gramatică artei, sintaxa ei canonică, este intersectată, vedem, de morfologia, cu declinările, mai mult ca excepţii, din orizontul receptării. De discutat, sigur, despre binefacerile, din privirile fidele sau infidele, ale receptorului de artă, despre provocarea semiozei, reinventarea textului, înnoirea, interpretul coautor, manipularea contextelor, cum propune Eugen Negrici. Cu grila din Gadamer, Peirce, Toybee, Habermas, Courthion. Dan Tudor şi echipa au o insomnie ideală, insomnie febrilă, interogând expoziţii, transcriind, ani, preţuri, galerii, titluri, translatând, semnături, iconografie şi simbol, programe informatice, fabricând, în termenii lui Goux, un produs, care devine text, ecriture (fundamental). Director de programe este Bogdan Pistol. Nicolae Manolescu, interpretând viaţa lui Ion Mihalache, erou ţărănist, care striga în închisoarea de la Aiud: eu n-am trădat niciodată, chiar dacă mi-a oferit libertatea Dej. Pătrăşcanu, afirma: n-ar mai fi trecut tancurile sovietice peste noi, dacă ar mai fi fost câţiva ca el. Schimbând ceea ce e de schimbat: n-ar fi fost aşa miorlăită politica liberalilor, nu numai vâlceni, dacă Bogdan Pistol era în politică, însă, mai mult, cu mult mai mult, se schimbă faţa Vâlcei prin cărţile editate de Bogdan Pistol.
