Nu ştiu ce imn a răsunat vreodată mai puternic şi mai sincer, decât cel cântat pe Ion Oblemenco. Nu ştiu ce arenă s-a mai întâlnit cu o mare alb-albastră, care face valuri şi în lipsa oricărei victorii. Nu ştiu dacă acest stadion, „lăsat să moară”, va fi şters vreodată de pe harta tuturor simbolurilor care încep cu Ştiinţa. Chiar dacă scaunele sunt distruse, chiar dacă în tribună au apărut de nicăieri buruieni şi arbuşti, chiar dacă e invadat de câini şi ruginit, chiar dacă a crăpat şi s-a separat în gropi, chiar dacă i s-au smuls porţile, faima lui tronează. Dincolo de litigii, dincolo de dezafilieri. Pentru că Maxima se va întoarce. Şi pentru că gunoaiele nu pot îngropa legende.

Sub ochii tuturor, de aproape doi ani, Stadionul Ion Oblemenco a fost lăsat în paragină. N-am mai avut echipă şi de atunci nu s-a mai obosit nimeni să investească un leu în simbolul Craiovei. E dezolant, dar, aşa fantomatic, parcă încă păstrează vocile ferme ale suporterilor cu fulare alb-albastre deasupra capului. Printre scaunele de plastic au crescut buruieni cu ţepi şi arbuşti urât mirositori. Nimeni nu mai încurajează pe nimeni. Doar câinii comunitari care s-au aciuat în arenă populează incinta plină de gropi, de mizerie. Pista pe care se antrenau jucătorii a crăpat de vreme rea, făcând loc bălăriilor care te prind de picioare şi te zgârie. Ştiu, toţi recunosc că aici era cea mai tare atmosferă la meciuri, dar, uneori, nu e suficient să trăim din amintiri. Ca să nu cad de-a dreptul în tristeţe, mă gândesc, ca şi alţii, că am în faţă un monument. Doar asta subliniază panoul publicitar de la intrare, unde este bifat palmaresul de neuitat al campioanei unei mari iubiri. De crezut sau nu, uneori, în arenă vin tătici pentru a povesti o legendă băieţilor pe care i-au îmbrăcat în tricouri alb-albastre. Vin şi seniori care se reculeg ca după o zi grea şi care simt nevoia să elibereze un gând frumos în curtea Universităţii. Nu sunt nebuni, sunt doar oameni care trăiesc cu visele lor.

Litigiul ar mai putea dura doi ani

Imaginea asta tristă care ar afecta şi un simplu trecător, nu neapărat un microbist, s-a instalat în văzul public din 2010, când Primăria Craiovei nu a mai alocat fonduri pentru întreţinerea stadionului. Motivul este litigiul cu Adrian Mititelu, finanţatorul Universităţii. Mai precis, primăria a cerut evacuarea stadionului la începutul anului 2010, după ce contractul de concesiune dintre administraţia locală şi clubul de fotbal s-a încheiat la termen. Procesul se află acum pe fond la Judecătoria Craiova şi ar putea dura cel puţin doi ani, timp în care, noi, de pe tuşă, privim la alte meciuri nici albe, nici albastre. Mititelu îşi aminteşte că în 2007 a făcut ultimele investiţii la stadion din banii săi. Ar fi vorba de două milioane de euro. Pentru că Solomon nu i-a restituit banii băgaţi, ce-i drept, pe terenul primăriei, a început întreaga luptă. Olguţa Vasilescu nu pare prea sentimentală, deşi mai toată campania şi-a clădit popularitatea pe spinarea echipei din Bănie, prin asocierea imaginii sale cu cea a unui simbol, care rămâne viu cu sau fără funcţiile unora. „În «Ion Oblemenco» nu s-au mai investit bani pentru că este pe rol un proces cu finanţatorul Adrian Mititelu pentru evacuarea acestuia. Aşteptăm ca litigiul să se încheie, apoi, dacă vom avea bani, îl vom reface, vom face igienizarea şi curăţarea acestuia”, declară Lia Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, citată de Mediafax.

Marcel Iancu: „Dezafilierea a lăsat urme în viaţa clubului”

Peste câteva zile, mai precis pe 29 octombrie, ne vom aduce aminte cum Stadionul Central a fost inaugurat. Pentru că se împlinesc 45 de ani de atunci. Din anul 1991, arena beneficia şi de nocturnă, chiar dacă până în 2002 nu a funcţionat. Stadionul, care s-a umplut adesea cât să nu arunci un ac, are o capacitate de 25.252 de locuri, iar din 1996 poartă numele unuia dintre cei mai iubiţi fotbalişti din istorie. Preşedintele Clubului Universitatea Craiova, Marcel Iancu, a declarat pentru Săptămâna în Oltenia că dezafilierea a lăsat multe urme şi că aşteaptă ca primăria să-şi onoreze cuvântul dat în campanie. „Primăria Craiova a neglijat total întreţinerea stadionului şi paza acestuia. Dar sperăm ca în scurt timp primăriţa Olguţa Vasilescu şi Consiliul Local să se implice în activitatea fotbalistică a Craiovei şi, bineînţeles, până la construirea altui stadion cum a promis în campania electorală Olguţa Vasilescu, să îl îngrijim pe cel actual. Dezafilierea a lăsat urme în viaţa clubului. S-au pierdut peste 40 de fotbalişti care însemnau activele clubului şi, implicit, mulţi bani. Mulţi îl înjură pe Adrian Mititelu fără niciun fel de suport. Acesta a cheltuit peste 20.000.000 de euro cu echipa de fotbal Universitatea Craiova. Chiar dacă a facut şi greşeli pe care le recunoaşte, nimeni nu îi poate contesta meritele”, mărturiseşte Iancu.

„Este timpul ca toţi oltenii să îşi dea mâna”

Mi-a mulţumit că iubesc curat Universitatea şi că am puterea de a vorbi. Optimist, preşedintele clubului din Bănie nu speră în minuni, ci doar în dreptate. „Este timpul ca toţi oltenii să îşi dea mâna, să se unească în jurul Universităţii Craiova, aşa dezafiliată cum este şi să o readucă la viaţă, pentru că dezafilierea a fost abuzivă şi fără niciun temei legal. Federaţia Română de Fotbal a comis o gravă eroare pe care trebuie să o îndrepte. Organele abilitate trebuie să se mişte mai repede. Sperăm ca în Campionatul 2013-2014 Universitatea Craiova să reapară în fotbalul românesc”, a adăugat Marcel Iancu. Ion Oblemenco este primul stadion din România pe care s-a jucat o semifinală de Cupă UEFA Universitatea Craiova - Benfica Lisabona 1982-1983. Şi cuibul alb-albastru care şi aşa, rămas fără porţi, e primitor cu toţi aceia ce simt că „olteni suntem în matca noastră, olteni am fost şi tot aşa vom fi”…