Accesibilitatea persoanelor cu dizabilitati nu reprezinta un moft, ci o obligatie a institutiilor publice si a autoritatilor unei tari europene de a asigura drepturi egale cetatenilor sai. In Municipiul Rm.Valcea, unele institutii au inteles si au ales sa se conformeze legislatiei eruoepene si romanesti, altee sunt inca lipsite de empatia necesara si trebuie evidentiate la tabloul rusinii.
Pentru cei mai multi dintre cetatenii orasului Rm.Valcea lipsa unor rampe de access au a unor trotuare mai largi nu este o problema, insa pentru persoanele cu handicap visual, auditiv sau pentru cele dependente de scaune cu rotile, lipsa marcajelor speciale si a informatiilor de tip inregistrare vocala continua sa fie reale provocari. O masina parcata pe trotuar, un lift care nu functioneaza sau lipsa unor indicatoare tactile ingreuneaza orientarea in spatiu sau deplasarea persoanelor cu dizabilitati, limitandu-le totodata accesul in incinta unor institutii publice si posibilitatea de a discuta direct cu funtionari publici ce le pot rezolva problemele.
Dar cat de accesibil este in realitate Municipiul Ramnicu Valcea? Plecand de la o sesizare a unei persoane cu dizabilitati, am incercat sa parcurgem cateva trasee care traverseaza orasul de la un capat la celalalt. Intentia a fost sa intram oriunde am avea nevoie ca cetatean, la institutii publice, la banci, sa cumparam medicamente sau sa ne plimbam pe faleza Olanestiului sau prin Parcul Zavoi. “Deplasarile mele zilnice prin oras se fac cu ajutorul unui scaun rulant electric. Ma ajut de fiul meu in general, dar, in zilele in care el este la scoala si am nevoie de diverse chestii din oras, ma duc si singura. Este dureros sa vezi ca inca exista oameni care cred ca daca au amenajat o rampa de acces in incinta unui spatiu, dar au “uitat” un prag inalt al usii de acces, totul este ok. Nu poti “sari” un astfel de prag cu caruciorul electric si depinzi suta la suta de altcineva pentru a intra”, ne spune persoana care ne-a cerut ajutorul.
Plecarea pe primul traseu a inceput din centrul orasului, unde exista suficiente institutii publice necesar a fi vizitate de orice cetatean. Accesul a fost facil in incinta Prefecturii, la AJPIS, Consiliul Judetean, Directia de Impozite si Taxe Locale, am putut intra intr-o banca, in piata centrala, ne-am plimbat pe faleza Olanestiului… Odata ajunsi la sediul Oficiului Judetean de Protectia Consumatorului Valcea, am inteles exact ce ne spunea persoana cu dizabilitati: lipsa completa a unei rampe de acces in institutie inseamna dispret pentru cetateanul persoana cu dizabilitati si pentru legislatia care obliga toate institutiile publice din Romania sa asigure accesibilitatea acestora! Speram din suflet ca au in incinta alte solutii tehnice conforme (elevator), fiind duminica si sediul fiind inchis, nu am putut proba alternativele…
Gara a fost o surpriza placuta pentru moment, oferind acces facil prin rampe pentru persoane cu dizabilitati pe doua laturi ale cladirii . Dupa ce am parasit incinta, in directia Ostroveni, am avut neplacerea de a descoperi ca peronul se termina brusc, iar rampa de acces intre cele doua niveluri era imposibil de utilizat de catre o persoana in scaun cu rotile, fiind neterminata de constructor. Desi exista spatiu mai mult decat suficient pentru a putea fi amenajata o rampa corespunzatoare. Am luat-o in directia opusa a peronului pana cand acesta s-a terminat brusc, diferenta de nivel fiind de aproximativ 40 de centimetri. “Solutia de a pune un gardulet este datorata probabil caderii in gol a unor persoane neatente. Daca folosesti telefonul mobil in timp ce mergi, nu vezi la timp treapta si poti cadea…A, dar inainte de gard a fost pusa o scandura de latime mica, cineva are un simt al umorului extreme de negru…”. Ne uitam pe fotografii si ne dam seama de ridicolul situatiei. A scandurii, dar si a gardului.
Am iesit de pe peronul capcana si urmatorul hop a fost imediat dupa podul pietonal de fier, la trecerea de cale ferata spre zona Cina, intre sine neexistand umplutura suficienta pentru asigurarea unei traversari rapide si in siguranta. De notat ca trecerea respectiva nu este nici asigurata impotriva accesului direct al nevazatorilor, sistemele de ghidaj tactil lipsind cu desavarsire.
Odata ajunsi pe Bulevardul Tineretului, langa Kaufland, am constatat existenta unei statii de autobuz aflata cu 10-15 centrimetri mai sus decat nivelul trotuarului, deci inaccesibila in cazul in care te prinde ploaia si vrei sa te adapostesti. De retinut este faptul ca in oras am constatat ca majoritatea statiilor de autobuz au o oarecare nivelare din mistrie pentru facilitarea accesului scaunelor cu rotile, deci sunt accesibile. Conform cerintelor unor proiecte pe fonduri europene.
Cartierul Ostroveni se prezinta bine la capitolul accesibilitate pentru persoane cu dizabilitati, existand rampe cu latime mare pentru accesul in supermarketuri sau farmacii, covor tactil in statiile de autobus sau mesaje sonore la semafoare. Accesul facil la magazine, cafenele si restaurante pe intreg Bulevardul Dem Radulescu ne-a fost confirmat de numarul considerabil de persoane cu dizabilitati, care foloseau scaune cu rotile, cu actionare manuala sau electrice. Parcarile sunt accesibile si marcate cu semnul international pentru persoanele cu dizabilitati. Sunt vizibile lucrarile de amenajare urbanistica pe fonduri europene si este o placere sa te plimbi pe Bulevardul Dem Radulescu sau pe la Gradina Zoologica.
Tineri sau adulti, cu totii avem acasa o persoana sensibila, necesitand sprijin fizic si sustinere morala pentru depasirea unor probleme de sanatate. Empatia, spiritul civic si solidaritatea pot fi manifestate de catre orice alt cetatean, prin solicitarea gasirii unor solutii si implementarea acestora. Sesizarea scrisa, adresata autoritatilor si institutiilor publice, va fi urmata de un raspuns scris si de actiune din partea acestora.Iar construirea unei rampe noi de acces, achizitionarea unui lift, instalarea unui soft ajutator reprezinta independent, demnitate si respect pentru persoana cu dizabilitati.
