Prezent astăzi la Universitatea din Bucureşti în cadrul deschiderii noului an universitar, Preşedintele Institutului de Studii Financiare, domnul Valentin Ionescu, a declarat:

“În fiecare toamnă, începutul unui nou an universitar are ceva special. Pentru studenţi înseamnă începuturi, alegeri, planuri şi, inevitabil, multe întrebări despre viitor. Anul acesta, privind către o nouă generaţie care intră în universitate sau se pregăteşte să intre în viaţa profesională, cred că una dintre aceste întrebări este mai importantă ca oricând: cum ne pregătim pentru o lume care se schimbă mai repede decât putem anticipa?

Am petrecut o mare parte din viaţa profesională în pieţele financiare. Am văzut burse dezvoltându-se, instituţii construindu-se, perioade de creştere şi crize, schimbări de reglementare şi tehnologii care, la momentul apariţiei lor, păreau revoluţionare. Şi totuşi, schimbarea pe care o trăim astăzi mi se pare diferită. Pentru prima dată, tehnologia nu mai automatizează doar activităţi repetitive. Inteligenţa artificială începe să participe la activităţi pe care, până nu demult, le consideram aproape exclusiv umane: analizează, compară, formulează recomandări şi ne ajută să luăm decizii. În finanţe vedem deja acest lucru foarte clar.

Algoritmii analizează riscuri, detectează fraude şi procesează volume uriaşe de date. Produse financiare care în urmă cu douăzeci de ani necesitau întâlniri, formulare şi drumuri la diferite instituţii pot fi accesate astăzi în câteva minute de pe telefon, este un progres extraordinar.

Dar apare inevitabil o întrebare: dacă inteligenţa artificială poate face toate aceste lucruri, ce mai rămâne pentru noi? Eu cred că răspunsul este: foarte mult. Nu informaţia va face diferenţa, ci întrebarea.

Am fost obişnuiţi mult timp cu ideea că educaţia înseamnă, înainte de toate, acumulare de informaţie. Să ştii cât mai multe, să găseşti răspunsul corect.

Astăzi avem în buzunar acces la mai multă informaţie decât ar fi putut consulta vreodată un om într-o viaţă. În câteva secunde putem întreba un instrument de inteligenţă artificială despre o investiţie, o poliţă de asigurare, un credit sau despre ce am putea face cu economiile noastre.

În această lume, adevărata competenţă va fi din ce în ce mai puţin capacitatea de a găsi informaţia şi din ce în ce mai mult capacitatea de a pune întrebarea potrivită. Să ştim să verificăm răspunsul, să deosebim informaţia de manipulare, să înţelegem riscul. Şi, mai ales, să avem curajul şi responsabilitatea de a lua o decizie.

Finanţele sunt, în cele din urmă, despre oameni, digitalizarea schimbă profund sistemul financiar. Asigurările, investiţiile, pensiile şi serviciile financiare devin tot mai accesibile şi mai rapide, dar există un paradox interesant. Cu cât lumea financiară devine mai tehnologizată, cu atât devine mai important ceva profund uman: încrederea. Un sistem financiar nu funcţionează doar pentru că are capital, tehnologie, algoritmi şi reglementări. Funcţionează pentru că oamenii au încredere în el. De aceea, cred că trebuie să schimbăm inclusiv modul în care privim produsele financiare.

Întrebarea nu ar trebui să fie doar: „Ce produs putem vinde?” Întrebarea importantă este: „Ce rezultat produce acest produs pentru omul care îl cumpără?” Această schimbare de perspectivă va deveni, cred, tot mai importantă în următorii ani. Este şi motivul pentru care cred că trebuie să schimbăm modul în care vorbim despre educaţia financiară.

La Institutul de Studii Financiare întâlnim frecvent tineri cărora încercăm să le explicăm cum funcţionează lumea financiară. Dar educaţia financiară nu ar trebui să însemne doar definiţii despre dobândă, inflaţie, acţiuni, fonduri de investiţii sau poliţe de asigurare. Ar trebui să îi ajute pe oameni să ia decizii mai bune. Aş pune oricărui student o întrebare foarte simplă:

Ai 1.000 de lei disponibili. Ce faci cu ei? Îi cheltuieşti? Îi ţii în cont? Îi pui într-un depozit? Cumperi titluri de stat? Investeşti într-un fond, într-un ETF sau în acţiuni? Îţi asumi riscul unei investiţii în crypto? Sau poate cea mai bună investiţie, la 20 de ani, este să foloseşti acei bani pentru propria educaţie? Nu există un răspuns universal. Dar există întrebări bune: Care este obiectivul meu? Pentru cât timp pot renunţa la aceşti bani? Ce risc îmi permit? Înţeleg cu adevărat produsul în care investesc? Aceasta este, pentru mine, adevărata educaţie financiară. Iar generaţia de astăzi va trebui să adauge încă o întrebare:

Pot avea încredere în răspunsul pe care mi l-a dat inteligenţa artificială? Universitatea nu ne poate spune ce meserie vom avea peste 20 de ani. Mulţi dintre studenţii care intră astăzi într-o universitate vor lucra, probabil, în profesii care încă nu există. În aceste condiţii, cred că ar fi nedrept să cerem universităţii să îi pregătească pentru fiecare tehnologie, fiecare aplicaţie sau fiecare meserie care va apărea în următoarele decenii.

Universitatea poate face însă ceva mult mai valoros, poate forma oameni care ştiu să înveţe permanent.
Oameni care gândesc critic, care pun întrebări, care pot lucra cu oameni diferiţi de ei. care pot recunoaşte atunci când nu ştiu ceva şi sunt dispuşi să înveţe. Şi oameni care înţeleg că inteligenţa, fie ea umană sau artificială, fără responsabilitate poate produce şi decizii greşite. Nu încercaţi să concuraţi cu inteligenţa artificială. Dacă ar fi să transmit un singur mesaj studenţilor la începutul acestui an universitar, ar fi acesta: Nu încercaţi să concuraţi cu inteligenţa artificială la cantitatea de informaţie pe care o poate procesa. Este o competiţie pe care probabil nu o putem câştiga, folosiţi-o, Învăţaţi să lucraţi cu ea, Învăţaţi să o întrebaţi.

Dar păstraţi ceea ce ne defineşte ca oameni: judecata, curiozitatea, creativitatea, empatia, responsabilitatea şi capacitatea de a construi încredere. Tehnologiile se vor schimba, profesiile se vor schimba, nu in ultimul rand pieţele financiare se vor schimba. Şi probabil că inteligenţa artificială pe care o considerăm astăzi spectaculoasă ni se va părea, peste zece ani, la fel de obişnuită precum ni se pare astăzi smartphone-ul. Dar capacitatea de a lua o decizie bună într-o lume incertă va rămâne una dintre cele mai valoroase competenţe.

De aceea, la începutul unui nou an universitar, le-aş spune tinerilor un lucru simplu:
Nu căutaţi doar răspunsurile bune. Învăţaţi să puneţi întrebările bune”.