Am cunoscut-o pe Lia întâmplător, în ziua în care Sibiul a fost - pentru 25 ore - un oraş al teatrului non-stop. Chiar aşa s-a numit seria de spectacole propusă sibienilor la acest final de săptămână. ,,25 de ore de teatru non-stop”. Un festival, am înţeles, o etichetă cam riscantă în oraşul în care se organizează anual festivalul internaţional de teatru, atât de celebru printre români. Eu, întâmplător, la Sibiu. Seria de spectacole, gata să înceapă imediat ce am ajuns.

Teatrul Bis – organizatorul - este o instituţie de teatru independent. ,,25 de ore de teatru non-stop” - văzute parţial de mine - s-a aflat la a şaisprezecea ediţie. De sâmbătă seara şi până duminică seara, spectacole cu pauze de o respiraţie, pentru mişcare între locuri şi săli. La Grădina Bis, la Sala Cavas, a facultăţii de Litere şi Arte, pentru început.

Sâmbătă seara, până după miezul nopţii, am urmărit spectacolele din cadrul festivalului – montări curajoase, cu teme dure, provocatoare, care au apăsat cu putere pe rănile lumii de azi.

„Mantas” – scenariu şi regia lui Bogdan Sărătean; în distribuţie: Ilior Spătar, Cristina Rotaru Chiperi şi Nana Balint. „Lalele, păsări şi beton” – regia Leta Popescu; în distribuţie: Alexandra Caras, Andrada Balea, Ana Maria Marin şi Maria Elena Morar. „Impoşou” cu Mihai Alexandru, Radu Tudosie, Aurelian Epuraş, Mihai Radulea şi Bogdan Florea.

A trebuit să revin de urgenţă la Râmnicu Vâlcea şi am ratat spectacolele de a doua zi, jucate în mai multe locuri, până duminică, pe înserat. Teatru non-stop pentru Lia şi pentru ai ei.

Cunoştinţe multe printre artişti şi spectatori. Revin la Lia, la cabrio în care m-a răpit pentru a alerga de la o sală la alta şi la trupele de teatru şi la liderul lor, neobosiţi, improvizând, experimentând, pe podeaua vieţii noastre şi a vieţii lor.