Realităţile alternative sau lumile virtuale prind în special la persoanele care se simt neîndreptăţite de această lume. În lumile virtuale, acestea pot să se exprime, dar pot să-şi şi ascundă limitele sau incompetenţele. Bineînţeles că la un moment dat ajung să deteste lumea reală şi să trăiască doar în cea virtuală, alternativă.
Au o singură problemă, doar deciziile din lumea reală au consecinţe reale. Iar problema pentru cei din jur apare atunci când aceştia iau decizii în lumea reală bazate pe informaţii sau comportamente din lumea virtuală.
Banca centrală a devenit în ultimul an o instituţie care s-a refugiat în lumea virtuală. O lume în care taxele încă sunt mari. Din momentul în care deflaţia a apărut în România, BNR a refuzat să accepte această realitate. A construit indicatori care să-i confirme o opinie preconcepută în speranţa că nu va pierde din credibilitate. Astfel, deşi dinamica preţurilor măsurată de INS şi observată de noi toţi în lumea reală arată deflaţie, BNR a construit indicatori care arătau preţuri în creştere. În comunicarea cu noi, cei din lumea reală, ne spunea că nu putem să vedem rata inflaţiei în creştere pentru că informaţia era “ecranată”. A mers atât de departe încât a inventat expresii fără sens în lumea reală “inflaţie negativă”, care se traduce prin “creştere negativă” doar pentru a nu folosi cuvântul deflaţie. Şi, bineînţeles, a făcut exact ce orice alt dependent de lumea virtuală ar fi făcut, a atacat public direct sau indirect pe oricine ar fi susţinut altceva.
Dacă acest demers s-ar fi stopat doar la nivelul retoricii nu ar fi fost o problemă. Numai că, aşa cum am mai explicat, decizii luate în lumea reală pe baza unor informaţii din lumea virtuală pot distruge o economie. Banca centrală nu este un tânăr cu probleme sociale care îşi găseşte refugiul online. Nu. Banca centrală este o instituţie care ia decizii pentru noi, în numele nostru, cu efecte imediate, dar şi pe termen lung.
Totuşi, se pare că, în ultimul timp, banca centrală începe să observe realitatea noastră de zi cu zi. Rata inflaţiei, chiar şi în lumea virtuală, a BNR a tot scăzut, iar acum este mai aproape de zero decât de ţintă. BNR a renunţat la cuvântul “ecranare” din comunicate şi pare că înţelege că suntem într-un moment dificil şi greu de înţeles în economie. Deflaţia este mai reală ca oricând şi în acest sistem suboptimal cu banca centrală este cam singura care poate să facă ceva.
Din păcate, deciziile luate în ultimele 12 luni pe baza informaţiilor false din lumea virtuală (fără scăderi de taxe) se văd astăzi şi vor influenţa economia şi în perioada viitoare. Lupta BNR în lumea reală cu inflaţia din lumea virtuală a influenţat negativ alocarea de resurse din economie şi, bineînţeles, ne-a costat creşterea economică reală atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
P.S. Rapoartele FMI au rămas o sursă de amuzament. FMI împrumută din retorica BNR şi foloseşte doi indicatori de inflaţie. Da, în lumea reală observăm deflaţie, dar în realitate avem inflaţie, însă nu putem să o vedem pentru că este mascată de scăderile de taxe. Şi de unde vine această inflaţie din lumea virtuală? Din creşterea reală a salariilor, ne spun experţii FMI. OK. Şi cum aţi calculat, domnilor şi doamnelor experţi FMI, salariile reale? Relativ la rata inflaţiei observată, normal. Este clar acum, nu? Dacă FMI ar fi calculat salariile reale relativ la rata inflaţiei din lumea virtuală, atunci creşterea era mai mică. Este greu cu punctele de referinţă.
