Mă numesc Sorin Oane şi sînt profesor de istorie la Colegiul „Lahovari”. În data de 28 martie 2016, jurnalistul dvs. Petrinel Ştefănescu, în articolul „Raiul de ieri? Iadul de azi!”, mă insultă public, spunînd că: „guiţ ca porcul” şi că merit să fiu înecat în „scuipatul elevilor mei”. Bine... acest Petrinel m-a jignit şi în articolul „Trei cepe degerate”, din 21 martie 2016, cînd spune despre mine că sînt cu „minţile împrăştiate” etc (sau că scriu literatură SF). Elegant, nu? Motivul? Aş fi atentat la memoria „titanului învăţămîntului românesc”, profesorul de română Constantin Gibescu, pe care l-aş fi făcut, într-o carte de-a mea dedicată istoriei Colegiului „Lahovari”, informator al Securităţii (poliţia politică a regimului comunist, pentru necunoscători). Să o luăm metodic. Să vă spun, mai întîi, cîteva cuvinte despre mine:
Sînt profesor la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari” din Rîmnicu Vîlcea de 17 ani, avînd 35 de ani vechime în învăţămînt. Am „şcolit” zeci de mii de elevi (şi cred că foarte bine). Sînt doctor în istorie al Universităţii din Bucureşti din 2005. Lucrarea mea de doctorat a avut îndrumător un academician, pe dl. Dinu Giurescu, iar din comisia de susţinere a lucrării mele au făcut parte 3 decani de Facultăţi de istorie şi preşedintele C.N.S.A.S de atunci, dl. prof. univ. Gheorghe Onişoru. Toţi s-au exprimat elogios despre calităţile mele de istoric. Sînt coautor a 9 manuale de istorie, publicate la edituri precum „Humanitas” şi „Teora”, şi a altor 5 cărţi de didactică istorică. După manualele mele au învăţat (şi mai învaţă încă) milioane de copii din întreaga ţară. Am scris şi publicat şi cărţi precum Istoria judeţului Vâlcea în perioada 1948-1965. Un studiu de caz (2007), Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”. O istorie, cîteva istorisiri şi o mulţime de personalităţi (2011), Liberalismul vîlcean. Istorii vechi şi noi (2013). Sînt coautor şi la Istoria Consiliului Judeţean Vîlcea (2008), ca şi a Enciclopediei Vîlcii, vol I (2010) şi II (2013). Am scris peste 100 de studii şi articole despre istorie şi artă pe care le-am publicat în revistele: Historia, Istorie şi civilizaţie, Buridava, Comunicări ştiinţifice, Oltenia, Cultura medieşană, Studii vîlcene, Collegium Medienses, Muzeul Naţional, Nicolae Iorga, Studii şi documente vol. V etc. Studiile mele au fost traduse şi publicate şi în Canada şi Marea Britanie. Am fost distins cu medalia de aur „Meritul pentru Invăţămînt” clasa I, cu distincţia „Gheorghe Lazăr”, clasa I, şi sînt menţionat în Enciclopedia personalităţilor din România „Who is Who”, încă din anul 2009. Am participant la mai multe conferinţe internaţionale de istorie: Budapesta (1999), Bucureşti (2001, 2003), Atena (2002). Simpozioanele naţionale la care am participat sînt foarte numeroase (Mediaş, Ploieşti, Rîmnicu Vîlcea, Făgăraş etc). Am susţinut peste 100 de emisiuni la televiziunile locale pe probleme de istorie şi atitudine civică. Am promovat 35 de elevi la Olimpiada Naţională de Istorie, unde am cucerit, cu elevii mei, 10 premii (I, II, III şi menţiuni). Am fost director de liceu şi inspector şcolar de istorie. Ăsta sînt eu, cel care... „guiţă ca dobitocul din fundul curţii” şi merit „scuipat”.
Şi acum despre domnul profesor Gibescu. Nu i-am contestat niciodată calităţile de dascăl. Am spus numai că, din punct de vedere moral, a fost... mic, pentru că şi-a turnat la Securitate colegii profesori şi elevii.
Cîteva exemple:
Iată Decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care spune clar că dl. Gibescu a fost informator, şi ce nume conspirative a avut. Actul îl am de la dna Iulia Guşetoiu, nepoata dlui. prof. de istorie Dumitru Guşetoiu, fost director al Liceului „Lahovari”, cu un an înaintea dlui. Gibescu, adică între 1946-1947. Turnat de dl. Gibescu, dl. prof. Guşetoiu a făcut 1 an de puşcărie, iar 16 ani nu a avut pensie, fiind considerat „reacţionar” şi „duşman al poporului”. Alte exemple, care provin din dosarul Securităţii „Călătorul” (este vorba despre dl. Constantin Mihai, fost elev al dlui. Gibescu, documente din care se vede clar cum dl. profesor îşi turna fostul elev chiar şi după ce acesta terminase şcoala!
Dl. Constantin Mihai nu a putut să facă nici o facultate din cauză de... „Dosar,” iar mai tîrziu a fost dat afară şi de la A.C.R.-filiala Vîlcea, locul său de muncă, tot din motive „securistice”. Cam aşa arată profilul moral al idolului dlui. Petrinel Ştefănescu, titanul învăţămîntului” românesc care „s-a zidit pe sine în pietrele liceului «Lahovari», cum bine le zice „jurnalistul” Petrinel.
Cît despre „incidentul” de la Consiliul Profesoral, a fost aşa (deontologic era să fiu şi eu întrebat, nu aşa?). „Prietenul” meu, profesorul Duşceac Radu, a comentat cu voce tare tot timpul cît a durat şedinţa de consiliu, fără lipsa de respect cuvenită evenimentului, iar cînd dl. director Constantin Drugan a anunţat apariţia cărţii mele despre cele mai frumoase 28 de poveşti lahovariste, acesta a ţipat că este... “Cărticica şefului de cuib” (!?). Evident, m-am simţit jignit de asocierea cu legionarii şi i-am spus că este un „golan”, deci, nici vorbă că Duşceac a fost apărătorul lui Gibescu! Nu a fost nicio aluzie la aşa ceva. Pur şi simplu acest personaj atîta poate, ăsta este el. Asta a fost tot. Am martori pe toţi cei prezenţi.
Prof. dr. Sorin Oane
