Instalat în funcţia de director al Teatrului Municipal Ariel în data de 1 septembrie 2015, de la Nicolae Poghirc se aştepta să readucă normalitatea în administrarea unei instituţii acuzate că a cheltuit anterior, fără acoperire, sume mari din buget. La jumătate de an de la înscăunare, el este deja ţinta unor acuze dure atât din partea instituţiei tutelare, Primăria Râmnicului, cât şi a unor angajaţi ai instituţiei cultural-artistice din subordinea CL Râmnicu Vâlcea.
Joi, 31 martie, pe ordinea de zi a şedinţei ordinare a CL este inclusă şi aprobarea regulamentului de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului Teatrului “Ariel”, pentru cele patru luni de mandat din 2015 ale noului director.
Stenograme.
Poghirc: “Puteaţi să spuneţi: eu vin voluntar, n-am nevoie de bani!”
Până la episodul următor al investigaţiei noastre jurnalistice, vă prezentăm în continuare selecţii din înregistrări audio din care reiese că Poghirc are pretenţia de la oameni să lucreze gratuit, deşi el avea obligaţia de a organiza concurs pentru posturile cu care primăria i-a aprobat suplimentarea organigramei. Şi multe altele!
“Anonim: Domnule director, m-am interesat… era doar o chestie din asta… de interpretare de lege… cine îşi face firmă sau alea… şi am vorbit cu domnul care a venit atunci cu noi, el ar fi de acord să ne ia pe noi… adică pe mine…
Nicolae Poghirc: Voi n-aţi fost luna asta la muncă. N-aţi ajutat teatrul cu nimic. Adică, dacă nu intră banul, voi nu faceţi nimic. Eu vă înţeleg… dar ar trebui să înţelegeţi că noi ne-am descurcat şi fără voi!
A.: Da, domnu’ director, dar… unii dintre noi stau în chirie...
N.P.: Cum ai făcut luna asta, te descurci şi luna viitoare şi cealaltă şi cealaltă! N-aţi dat... Eu când am venit, v-am ajutat! Aţi avut salarii mici, mi-a fost milă de voi, am făcut tot ce a fost posibil să vă fac un trai mai bun (sună telefonul)… aaa… aaa… În luna ianuarie aţi stat aşa pe o ureche şi nu aţi făcut nimic pentru voi, aşteptând să rezolvăm noi problemele voastre. Tot ce aveţi voi, să vi le rezolv eu… (răspunde la telefon: te sun eu imediat)…da?... să vi le rezolv eu… după care n-aţi mai venit din februarie, de la 1 februarie.
A.: Ştiţi că v-am întrebat atunci dacă putem să mergem la serviciu şi aţi spus: aşteptaţi să vă sun eu!?
N.P.: Păi aşteptaţi… da… să vă sun eu…
A.: Păi şi atunci, cum spuneţi că nu am vrut să lucrăm?
N.P.: Păi… aţi spus că vreţi să veniţi fără bani? Da?
A.: Nu. V-am întrebat dacă putem să mergem la…
N.P.: Fără bani? Fără să am vreo siguranţă că nu sunteţi plătiţi? Puteaţi să spuneţi: eu vin voluntar, n-am nevoie de bani! Sau, mă rog, până se rezolvă situaţia! Aţi venit vreunul dintre voi să faceţi aşa? Să ajutaţi instituţia?
A.: Domnule director, nu am venit pentru că trebuie să înţelegeţi că şi noi… nu puteam să venim să lucrăm degeaba… Ştiti de câte ori mi-a venit proprietarul la uşă şi mi-a bătut să mă întrebe de bani?”
Va urma!