Redacţia publicaţiei Săptămâna în Oltenia a primit următoarea replică adresată editorialistului Petrinel Ştefănescu.

Dragă colegule,

Referitor la scrisoarea, pe care ai adresat-o redacţiei publicaţiei Vocea Vâlcii, vreau să interpretez şi eu câteva secvenţe din orele de limba şi literatura română, ale domnului profesor dr. Ion Predescu.

Ar trebui să stabilim de la început că domnul profesor Predescu Ion a predat la clasa noastră numai 3 ani.

Eu, alături de cei mai mulţi colegi, am învăţat în anii aceştia. Literatura şi cultura română nu încep numai cu nuvela “Alexandru Lăpuşneanul”, cum au încercat să ne spună alţi profesori. Avem şi literatură veche, şi literatură populară, scriitori martiri precum Mircea Vulcănescu, aproape 2.000 de ani de cultură, pe care nu-i putem ignora. E greu să treci peste afirmaţia lui Mircea Vulcănescu: “Să nu mă răzbunaţi!, şi să nu faci corelaţia cu volumul lui Constantin Noica, «Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru»”. Îţi aminteşti cât de mult am interpretat afirmaţia lui Miron Costin, “Biruit-au gândul”. Ce frumos am interpretat corespondenţa dintre Nicolaus Olahus şi Erasmus din Roterdam. Totuşi, ethosul românesc este “structurat” şi de literatura populară. Aceasta era şi ideea domnului profesor Predescu. În clasa noastră venea deseori unul dintre elevii de clasa a VIII-a, Floroiu. Discuta cu câteva colege despre muzică. Una dintre ele, la întrebarea domnului profesor despre secolul în care a trăit Mircea Eliade a spus că nu ştie şi nu o interesează. Locuia, ca să fiu în tonul afirmaţiilor tale, lângă autogară, avea un restaurant, o firmă de transport în comun. Altă colegă, care nu dorea să scrie, era fiică de preot, o cunoştea bine pe doamna R., care a şi fost la examenul de la oral, deşi nu era profesoara şcolii, iar la un examen de bac, din câte am aflat, a scris pe teze, nepermis, iar la Seminarul Teologic se punea de-o revoltă împotriva venirii actualului arhiepiscop, ÎPS Varsanufie. Mama ei fusese inspectată la clasă de doamna R. Cu elevii de la ţară, domnul profesor colabora foarte bine, fiindcă erau liniştiţi. Eu nu cred că G. gândeşte altfel. Mai mult, din câte ştiu, l-a ajutat cu “concepte”, deşi a participat la alt obiect, la olimpiadă.

Apoi, domnul profesor Predescu ne propunea un itinerariu cultural dacă ar fi fost să mergem într-o excursie. Din câte am auzit, câteva colege au participat la o petrecere, în excursie, despre care s-a discutat total negativ luni de zile.

(Părinţii au ştiut! Doamna I.I., director adjunct atunci, ne-a pus şi întrebări în acest sens, ne-a întrebat de preţ, cazare, etc.)
Noi nu am fost sclavi în clasă, iar dacă tu ai fost trimis cu nişte cărţi la “Asociaţia Culturală Forum”, nu s-a întâmplat în timpul orei de limba română. Dacă îţi aminteşti, nu am făcut multe ore la alte obiecte, mama uneia dintre colege venind la şcoală, a fost uimită de vacarmul din orele noastre.
G. ar putea să-şi amintească de cărţile, pe care i le-a dăruit domnul profesor. Dacă am fost mai jucăuşi, să mai amintim cât plecam de la şcoală, cum cei doi verişori celebri (coleg-colegă) plecau nimeni nu ştie unde, părinţii nu puteau fi contactaţi, iar colegele noastre răzvrătite pe viaţă, în general, se întâlneau conspirativ. Citeau nişte cărţi de toată uimirea. Domnul profesor de matematică a lăsat şapte colege corigente. Citatul din limba latină nu l-ai dat corect, domnul profesor atrăgându-ne atenţia asupra construcţiei apud Deos. Foarte tare s-a supărat domnul profesor Predescu atunci când a citit într-o carte, folosirea greşită a cuvintelor “avangardă”, “protocronism”. Despre postmodernismul nostru ne-a spus: “Naturalia non sunt turpia”, şi totuşi… Nu ne-a lăsat să învăţăm rezumate pe dinafară, a încercat să ne facă să înţelegem un text, un citat, atât noi, cât şi familiile noastre. Ne-a spus deseori că rezumatul e nociv. Am învăţat de la dumnealui atâtea neologisme, care, de fapt, au făcut diferenţa la examenele de admitere de la Academia de Poliţie şi Facultatea de Drept, unde lexicul e foarte important. Dacă folosea uneori cuvinte precum “eleuterehie” pentru creativitate, libertate, o făcea fiindcă unele dintre noi doreau, ca şi la alte ore, să-l enerveze deschizând telefoanele. Din câte văd, chiar şi colegi ai dumnealui ne-au sugerat asta…
Olimpicele s-au transferat de la alte clase pentru domnul profesor, nefiind fotomodele. Materia de bac a fost parcursă în integralitate... Deseori ascultam afirmaţia: viaţa se scrie cu umanitate.

Cu drag, cei care mai cred încă în noi, tot de la Dumnealui am învăţat: “Libertatea nu o poţi închide într-o colivie!”. Şi, totuşi, de ce aţi plecat, Domnule Profesor?