Inedit

Meşteşugarii din Băbeni duc lingura de lemn în viitor

Obiectele din lemn realizate de rudarii din Valea Mare au ajuns să fie apreciate de designerii din Japonia şi Austria

Rudarul este meşterul ţigan în lemn, iar rudăria meşteşugul care dă formă lemnului. În Vâlcea există mai multe comunităţi de romi care au ca îndeletnicire rudăria, dar cu siguranţă cea din satul Valea Mare a oraşului Băbeni este printre cele mai renumite din Vâlcea pentru arta lucrului în lemn. Anual, mii de produse, de la linguri, toace şi albii şi până la scăunele şi platouri, ieşite din mâinile rudarilor din Băbeni ajung în străinătate.

În ultimii ani, designerii din toate colţurile globului au descopeit şi apreciat obiectele de artizanat lucrate cu răbdare de rudarii din Valea Mare. Oamenii de aici au reuşt să găsească o idee de afacere socială care să-i definească, şi care să-i facă mândri că sunt ambasadorii unui meşteşug din ce în ce mai rar întâlnit astăzi, un meşteşug învăţat din tată în fiu, şi care să le ofere perspective financiare în ceea ce priveşte viitorul. Unul dintre rudarii care a învăţat din această lecţie este Nicolae Drăgan. Nicolae recunoaşte că până acum câţiva ani această îndeletnicire nu-i aducea prea mulţi bani. Lucra mai mult pentru făină, mălai, porumb, grâu pentru animale, dar acum, de când în localitate s-a deschis o cooperativă, clienţii au început să apară, iar acest meşteşug, frântura de tradiţie moştenită de la părinţii săi, a devenit o mândrie.

„Am învăţat acest meşteşug de la părinţii mei. Ei făceau înainte toace, albii, linguri… Eu am început să fac acum artizanat, ceea ce ei nu făceau înainte. Facem scaune cu trei picioare, platouri, iar îndeletnicirea mea a devenit rentabilă. Obiectele pe care le facem au ajuns în Japonia, acum lucrez cu designeri din Austria. Găsim clienţii străini, care apreciază foarte mult lingurile şi obiectele noastre din lemn, prin cooperativă. Avem clienţi şi prin ţară, pentru că mergem des la târguri şi bâlciuri”, povesteşte Nicolae. Deşi pare uşor, acest meşteşug nu este pentru oricine. Trebuie puţină îndemânare, dar mai ales răbdare ca să scoţi ceva dintr-un simplu lemn. Nicolae spune că-şi petrece toată ziua în atelier. Ajutor de nădejde îi este soţia, iar lucrurile ar fi mai uşoare dacă ar găsi şi lemn necesar. „E din ce în ce mai greu să găseşti lemn. Nu prea mai găsim prin păduri, căci de obicei lucrăm cu ceea ce găsim, resturi, prin pădure”, mărturiseşte meşterul care spune, însă, că nu se vede făcând altceva în viitor.

“Am învăţat acest meşteşug de la părinţii mei. Ei făceau înainte toace, albii, linguri… Eu am început să fac acum artizanat, ceea ce ei nu făceau înainte. Obiectele pe care le facem au ajuns în Japonia, acum lucrez cu designeri din Austria. Găsim clienţii străini, care apreciază foarte mult lingurile şi obiectele noastre din lemn, prin cooperativă” - Nicolae, meşter în lemn.

Ajutor au găsit şi din partea conducerii administrative a oraşului, care spune că ar vrea să-i ajute mai mult pe meşteşugarii din Valea Mare, cu condiţia să se declare romi şi astfel să poată să acceseze fonduri europene.

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...