Vâlcea are fără îndoială unele dintre cele mai frumoase şi deosebite monumente istorice şi de cult din ţară, motiv pentru care este des vizitată de turişti. Are însă şi multe obiective turistice care, deşi au o valoare istorică şi culturală ridicată, din motive necunoscute, sunt ignorate de autorităţile centrale. Unul dintre aceste obiective este schitul Fedeleşoiu, unul dintre cele mai vechi lăcaşe de cult din Oltenia. Monument istoric de categoria A, schitul nu este inclus într-un circuit turistic şi puţini sunt cei care ştiu de existenţa lui, spre nemulţumirea autorităţilor din Dăeşti, care aşteaptă de ani buni ca Ministerul Culturii să îşi îndrepte atenţia şi către acest lăcaş de cult.

Parohia din Fedeleşoiu şi autorităţile locale din Dăeşti spun că de ani buni încearcă să obţină din partea autorităţilor centrale avizul necesar începerii restaurării unor obiective ale vechiului lăcaş de cult pentru a putea astfel să-l şi promoveze pentru a atrage turişti în zonă. Până acum, s-au lovit doar de indiferenţă, însă au speranţă că viitorul le va aduce şi veşti bune. Schitul, ctitorie a voievodului Grigore Ghica datând din anul 1673, a avut parte de mai multe renovări după 1990, însă mai are multe obiective de refăcut, lucrări pe care nu le poate face însă fără aviz de la Ministerul Culturii. „Mai avem de restaurat clopotniţa, care, în 1802, în timpul celui mai devastator cutremur din ţară, s-a retezat şi înaintaşii noştri au ridicat-o din lemn în partea superioară. Din 2011 avem documentaţia, autorizaţie de construire şi ţinem legătura cu Institutul Naţional al Patrimoniului, cu care avem credinţa că ne vom înţelege mai bine anul acesta şi vom putea începe lucrările de restaurare pentru a salva această clopotniţă, care, la o vijelie mai puternică, poate rămâne fără partea de sus. Noi am vrea să o restaurăm prin forţe proprii, dar nu avem voie să ne băgăm pentru că nu suntem specialişti”, spune Gheorghe Bănicioiu, preot Schitul Fedeleşoiu.

Turiştii ar avea cu siguranţă ce vedea la Fedeleşoiu. Istoria acestui lăcaş începe în 1673, când voievodul Grigore Ghica a decis să ridice un schit pentru călugări. Biserica a fost finalizată în anul 1700 de Mitropolitul Varlaam, însă cel care avea să finalizeze lucrările a fost domnitorul Constantin Brâncoveanu, care şi-a pus amprenta pe această construcţie. Fresca, icoanele şi iconostasul de lemn sculptat şi aurit, dar şi policandrul sunt realizări remarcabile ale artei brâncoveneşti. Piatra şi cărămida de construcţie de la această biserică au fost aduse din ruinele castrului roman de la Rădăcineşti. Deosebit la acest lăcaş de cult este zidul care o înconjoară şi care dă întregului ansamblu aspect de cetate. La iniţiativa actualului preot paroh Gheorghe Bănicioiu, casa domnească a vechii incinte a fost reconstituită. Lucrările au durat foarte mult, fiind finalizate abia în anul 2010. Autorităţile se gândesc şi la refacearea trapezei de odinioară - astăzi doar o ruină. Deşi afectate de scurgerea vremii, clădirile fostului schit se găsesc încă şi astăzi. Cea mai impresionantă rămâne însă fresca interioară, care s-a păstrat în totalitate încă de la ridicarea lăcaşului de cult. „Cred că suntem singurii din ţară care avem păstrată integral pictura interioară, de la intrare până la Sfântul Altar, aşa cum a fost ea realizată la finele secolului al XVII-lea”, a mai adăugat preotul Gheorghe Bănicioiu.
După mai multe încercări eşuate, speranţa autorităţilor rămâne acum la mâna fondurilor europene. „Încă din anul 2012 am încercat, atât noi, Primăria, cât şi Parohia Fedeleşoiu să ne promovăm. Ni s-au cerut de la Ministerul Culturii anumite documente, noi le-am trimis…, numai că noi nu vedem din partea Ministerului Culturii această dorinţă de a promova comuna Dăeşti şi parohia Fedeleşoiu. Turiştii ar avea cu siguranţă ce vedea. Ramâne doar să fim sprijiniţi, băgaţi în seamă de Ministerul Culturii. Vom încerca să accesăm şi fonduri europene pentru a face lucrări de restaurare”, completează George Popolan, primarul comunei Dăeşti.