Sinistraţii de la Ocnele Mari care în urmă cu şase ani au fost strămutaţi în cartierul oraşului Râmnicu Vâlcea Căzăneşti sunt din nou nemulţumiţi de condiţiile pe care statul român le-a oferit. Pentru că nici acum, după atâţia ani, nu au acte de proprietate pe noile gospodării, foştii ocneni fugiţi din calea saramurii nu pot să se racordeze la canalizare, iar mirosul emanat din canalele improvizate este de nesuportat în sezonul cald. Oamenii sunt decişi să dea în judecată firma care s-a ocupat de construcţia caselor şi pentru a rezolva problema au apelat la ajutorul edililor din Ocnele Mari, care au promis că îi vor ajuta cu consultanţa juridică pentru a deschide acţiune în instanţă.
Doar 28 din cele 54 de familii sinistrate au acceptat strămutarea în 2009
Pentru cele 28 de familii din Ocnele Mari care în 2009 au fost de acord să-şi părăsească gospodăriile din Ocne pentru a se muta în Căzăneşti, noile case au fost de la început o problemă. Oamenii au refuzat să se mute, nemulţumiţi de felul cum arătau acestea. Statul român, prin Conversmin, societatea care s-a ocupat de închiderea câmpurilor de sonde I şi II din Ocnele Mari, a cheltuit peste 140 de miliarde de lei vechi cu strămutarea familiilor afectate de prăbuşirea controlată a cavernei din câmplul I de sonde. În această sumă sunt incluse valoarea utilităţilor - drumuri, staţie de epurare a apei, rezervorul de apă, pompele, reţelele exterioare de apă plus valoarea caselor. Din totalul de 54 de familii care în 2009 ar fi trebuit mutate din cele două câmpuri de sonde dezafectate în acest moment, doar 31 au acceptat să li se contruiască case. Celelalte au ales să primească despăgubiri. Dintre cele 31 de familii de sinistraţi care au ales casele, 28 sunt la Căzăneşti, iar alte trei la Copăcelu, în cartierul ridicat pentru primul lot de sinistraţi de la începutul anilor 2000. Ultimele familii s-au mutat la Căzăneşti în martie 2011.