Vâlcea deţine, pe lângă numeroase monumente istorice de patrimoniu, şi alte obiective importante pentru istoria noastră, dar peste care timpul a aşternut uitarea. Unul dintre aceste obiective este cetatea dacică din Piscul Şasei, comuna Tetoiu, descoperită în urmă cu peste 40 de ani. Urmele aşezării umane vechi de peste 2.000 de ani au fost găsite întâmplător la vremea respectivă, de câţiva copii care se jucau în zonă.

Un mal de pământ s-a prăbuşit atunci, scoţând din măruntaiele pământului un tezaur: peste 140 de monede de argint de tip Larissa şi câteva monede bizantine. După cercetările arheologice efectuate în anii 60, altele ulterioare au condus la concluzia că anticul bastion (împreună cu cele de la Grădiştea sau Roeşti, spre exemplu) făcea parte dintr-un sistem complex menit a proteja centrul administrativ-militar al burilor de la Ocniţa (Buridava dacică), la rândul lui parte a unui ingenios sistem mult mai amplu de apărare în partea sud-estică a reşedinţei regilor daci din Munţii Orăştiei. De-a lungul timpului, din păcate, descoperirile de la Tetoiu au intrat într-un con de umbră. Doar câteva bucăţele de ceramică, pe care localnicii le descoperă frecvent când ară terenul, mai amintesc că în zonă a fost odinioară o străveche aşezare umană.

Comuna Tetoiu din Vâlcea a intrat de mult în cărţile de istorie ca leagăn al civilizaţiei. Prin anii `60 ai secolului trecut, săpăturile profesorului Nicolăescu Constantin Plopşor din punctul Valea lui Greuceanu, satul Bugiuleşti, au scos la iveală un bogat material osteologic datând de acum 2.000.000 de ani. Această descoperire a înscris localitatea vâlceană pe lista locurilor cu cele mai vechi urme de convieţuire umană din lume. Fosilele de hienă, rinocer, mamut sau ciocanele de cremene din epoca de piatră găsite de profesor pe dealurile din apropiere reprezintă legătura acestor locuri cu fostele civilizaţii primitive, dar a căror istorie poate răsturna teoria evoluţiei umane. Printre osemintele găsite aici, profesorul Nicolăescu-Plopşor susţine că a identificat şi oseminte umane (o diafiză femurală şi una de tibie). Fosilei umane de la Tetoiu i s-a dat numele de Australanthropus otenienis, constituind, dacă cercetătorii se vor pune de acord, prima legătură a antropogenezei în Europa. Cercetătorii sunt însă împărţiţi în ceea ce priveşte aceste oseminte, mulţi fiind aceia care susţin că, de fapt, acestea sunt de urs şi nicidecum de om. Oamenii de ştiinţă au căzut însă de acord că modul de spargere a oaselor depozitate în zonă ar indica o activitate intenţionată a unor hominide care foloseau oasele pe post de unelte.

Tezaurul din Piscul Şasei

Că viaţa şi-a urmat cursul aproape neîntrerupt pe teritoriul comunei o demonstrează şi descoperirile ulterioare. De altfel, şi acum localnicii mai găsesc diferite obiecte vechi de mii de ani prin grădini. Cetatea dacică din Piscul Şasei, descoperită tot prin anii 60 ai secolului trecut, vine să întregească vestigiile lumii străvechi găsite pe teritoriul comunei vâlcene. Această aşezare umană a fost descoperită întâmplător de nişte copii care se jucau pe dealul unde s-a stabilit că a fost ridicată cetatea fortificată. Atunci, un mal de pământ s-a surpat, scoţând la iveală un adevărat tezaur: peste 140 de monede de argint de tip Larissa şi câteva monede bizantine. Acestea au ajuns la muzee din ţară, dar sunt şi oameni prin comună care susţin că, deşi au fost presaţi de autorităţile de la acea vreme, copiii sau alte persoane care le-au descoperit nu le-au predat pe toate. Ridicată pe un deal aflat acum la câţiva kilometri distanţă de aşezările umane, cetatea dacică de pe Piscul Şasei forma, alături de fortăreţele de la Ocniţa, Grădiştea şi Roeşti, un sistem defensiv în partea sud-estică a reşedinţei regilor daci de la Sarmizegetusa. Săpături în locul unde s-a descoperit cetatea s-au făcut în anii `60, după care peste fosta aşezare s-a aşternut uitarea. Oamenii care aveau terenuri în zonă au continuat să cultive pământul deasupra ei, astfel că, astăzi, singurele semne care amintesc că acolo a fost cândva o cetate sunt cele câteva bucăţi de ceramică scoase la suprafaţă de pluguri. Zona comunei Tetoiu este plină de artefacte care ar putea schimba tot ceea ce se ştie despre apariţia omului, dar puţini sunt cei care sunt dornici să facă aceste descoperiri.

Istoricii sunt mai rezervaţi

Concluziile celor mai recente cercetări denotă că e nevoie de noi şi amănunţite analize ale oaselor descoperite la Tetoiu, pentru că unii antropologi sunt de parere că oasele ar fi de urs şi nu de om. Istoricii sunt mult mai sceptici cu privire la detaliile din studiul elaborat imediat după descoperire. “Ca şi în cazul descoperirilor de la Tetoiu, aşezarea fortificată de la Roeşti – Pesceana făcea parte din sistemul de fortificaţii al tribului buridavensilor, cu reşedinţa la Buridava Dacică (Ocniţa – Ocnele Mari – n.r.). Tezaurul de tip Larissa nu e asociat cu monezi bizantine, din punctul nostru de vedere, pentru că perioada dintre cele două tipuri monetare poate să fie şi de o mie de ani. Alături de monezile de tip Larissa, au fost descoperite şi monezi de tip Filip al II-lea în acelaşi tezaur, din câte ştiu eu”, susţine dr. Ion Tuţulescu, şef de secţie în cadrul Muzeului “Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea.