itica fiscală. Deficite bugetare mari când economia creşte sunt sancţionate (nu mereu, depinde de guvern) atât de societatea civilă cât şi de instituţiile “independente”. Această combinaţie arată o politică fiscală prociclică, ducând de cele mai multe ori la o criză (sau precede o criză).
Prea puţină lume se uită la celălalt instrument al politicii economice- politica monetară. Politica monetară procilică introduce aceleaşi dezechilibre în economie pe care le sancţionăm la politica fiscală. Mai mult, atunci când politica monetară este procilică în acelaşi timp cu politica fiscală (politica monetară susţine politica fiscală), efectele negative pentru economie pe termen lung se amplifică.
Ignorată de opinia publică, politica monetară a fost procilică în ultimii 10 ani. Efectele le vedem în evoluţia economiei în perioada 2004-2015 (o analiză viitoare cuprinde perioada 1990-2016). Politica monetară prociclică a stimulat perioada de euforie 2005-2008, a adâncit perioada de criză 2009-2011 şi acum stimulează perioada de euforie 2014-2016.
Prociclicitatea politicii monetare este foarte uşor de observat. În perioadele când dobânzile din piaţa interbancară rămân mult timp sub dobânda de politică monetară, banca centrală pompează lichiditate în sistemul monetar peste nevoile curente ale sistemului. Atunci când dobânzile din piaţa interbancară sunt peste dobânda de politică monetară mult timp, banca centrală retrage lichiditatea din sistemul monetar. Banca centrală a pompat bani în economie în perioada de boom şi i-a retras în perioada de criză-prociclică.
Rămâne totuşi de explicat perioada 2011-2013. Foarte pe scurt, aceasta este perioada în care banii ieftini aveau rolul de a finanţa deficitul bugetar. În această perioadă, băncile au crescut împrumuturile pentru statul român de la 5% din active până la 20%. (revin cu o explicaţie mai amplă)
Ştim că politicienii sunt iresponsabili. De aceea, sistemul monetar actual oferă independenţă operaţională băncii centrale. Nu este un sistem perfect, dar permitea politicii monetare să limiteze derapajele politicii fiscale prin politica monetară anticiclică. Dar atunci, când banca centrală susţine iresponsabilitatea clasei politice, politica monetară prociclică, rezultatul este cel pe care îl vedem astăzi - rămânem ţara cu cel mai mic PIB per capital după 26 de ani de la terminarea regimului comunist. Sancţionarea politicii monetare prociclice trebuie să devină la fel de importantă pentru societate ca sancţionarea politicii fiscale prociclice. Ambele arată dispreţ pentru resursele publice şi ambele sunt la fel de iresponsabile.
Surse: BNR, Modulus- EI