Volumul: “Uite cine vorbeşte” (Editura Arthur, 2015) este o antologie de texte, în care autorii sunt elevi, fiecare cu scriitura lui şi, mai ales, cu sentimentul livresc exprimat printr-o inginerie textuală care, spunea filosoful, în alt context, se metabolizează în inefabil.
Autorii (14 - 15 ani) au parcurs segmentele devenirii sub coordonarea doamnei profesoare Florentina Sâmihăian, a profesorilor de la clasă, prezenţă/absenţă, a zeilor buni şi mai puţini buni, a familiei, ceva societate şi, împotriva şcolii, care cultivă în general rezumatul, modalitate primitivă de înstrăinare a logicii minţii şi inimii... Sunt 25, alături de 8 ilustratori, formând echipe de scriitură şi stilistică a imaginii comunicaţionale…
„La început a fost un concurs de creaţie numit «Locuieşte în poveste». A mai fost şi o idee, o replică a volumului seniorilor, care invita copiii să scrie sau să ilustreze o povestire, o poezie sau ce-o fi, dintr-o perspectivă neaşteptată, prin care să descoperim noi, cititorii, felul în care se vede lumea de sus, de jos, dintr-o parte sau prin diferite organe de percepţie a unor obiecte, fiinţe necuvântătoare sau cuvântătoare, stări”…
Copiii sunt „inteligenţi, creativi, sensibili”… Perspectivele, pe care le veţi regăsi aici sunt atât de diverse şi surprinzătoare, încât, comparându-i cu volumele seniorilor, aş spune că juniorii sunt, pe alocuri, puţin mai dezinhibaţi şi mai curajoşi în a ataca în registre foarte diferite viziunile asupra lumii…
Textele lor sunt poveşti... o bună situare, un rost, nu un rest, precum rezumatele nocive, criticate de istoricii de la Şcoala de la Annales…
Adela Aldea este „o persoană meseriaşă, cu o atitudine AWESOME, cu cea mai şmecheră căciulă…şi cea mai mişto colecţie de timbre din toată şcoala”... „Imaginaţie?... las-o mai moale. Cu toţii ştim că am cea mai mişto colecţie de timbre din Ţară!... nu din şcoală… adică, te rog, chiar aşa puţin mă cunoşti?!”
P.S: Mai am şi o colecţie de brelocuri, de cămăşi în carouri şi plâng la seriale emoţionante…
Adela Aldea este ilustrator… Elisa Merca este povestitor: Recunosc, am citit şi volume din care nu prea am avut ce învăţa, care aproape m-au lăsat fără păr în cap, însă, aşa cum am mai spus, au compensat alte cărţi de bună calitate…”
Viviana Pantazică are 13 ani şi, privindu-i fotografia, ca imagine şi concept, redefineşti ceea ce înseamnă teofania. Viviana este o bucurie atât de reflexivă, încât, te întrebi, de unde a primit un nume aşa de inspirat… Agathos Demiurgos?
Ioana Drogeanu îşi alege un text, ca prefaţă din Albert Camus, ”Străinul”, iar din titlu: „Dialog cu maşina de scris şi un cuvânt din Istoria personajelor de peste tot”… înţelegem să ne aşteptăm la o retorică optzecistă şi nu numai… exemplară. Aşa se şi întâmplă, pornind de la Hemingway…
Bianca Antonia Mureşan este artifex şi eu naratorial din tipologia auctorialului: Bună! Sunt Bianca, dar nu acesta e numele care mă defineşte. El se află întipărit în sufletul meu – un vid în care plutesc stări, sentimente, incertitudini invizibile, ce capătă contur doar în imaginaţia mea sau a celor care doresc să mă descopere.
Augusta Maria Şolomon este expresivitatea diamantină a conceptelor: Eu iubesc trei lucruri: tăcerea, evoluţia şi frumuseţea…; „Universul alege orice om în orice scop”… Ţi se taie respiraţia, nu alta…
Prozatoare, prozatoare, cu simţul complexului tematic, cadenţa frazei, lecturi metamorfozate, este Eva Maria Brânduşa Smeoreanu. Ambiguităţi psihanalitice, profunzimi emergente, ingenuităţi maturizate, o invitaţie la sensuri mute (les sens muetts) în textul Evei Maria Brânduşa Smeoreanu: „Prietenul tăcut”… Ironia, autoironia, referenţialitate, sincope, germeni de sens… Eva Maria Brânduşa Smeoreanu este un pariu… de substanţă.
Gabriel Cărtărescu scrie un preambul la textul său: “Învăţăturile melcului Cezar”.
Esenţializat, opera aperta, lectură tabulară, ca să mă apăr şi eu, autorul acestui articol, de neşansa de a fi un „teren arid”…Paradigma erudiţiei, naratologiei…
Alt pariu este Gabriel Cărtărescu.
Seniori, ce mai seniori: Ioana Nicolaie, Adina Popescu, Ioana Both…
Un volum care înseamnă certitudini şi, în acelaşi timp, un prilej de a ne uni în jurul unei idei: profesionalismul, într-un timp buimac…
Th. Mommsen aserţiona: Roma antică s-a născut în jurul unei idei…